Nu mai vrem avioanele voastre! De ce F-35 a devenit un „cal troian” în relația comercială dintre Canada și SUA sub noua administrație?

Guvernul condus de Mark Carney, cu o atitudine pe care diplomații o descriu drept defensivă, a pus sub semnul intrebării un viitor contract cu compania americană Lockheed Martin, un gest care a trimis unde de șoc prin Pentagon și a deschis ușa larg pentru o contra-ofertă agresivă venită din partea unui stat european

Un contract de 27 de miliarde de dolari, dinamitat de tarife și politică

Dinamitarea acestui contract nu s-a produs peste noapte. Deciziile impulsive ale administrației Trump - de la tarifele pe aluminiu și oțel până la amenințările bizare privind anexarea Groenlandei - au creat un climat de ostilitate fără precedent în Canada. Ambasadorul american Pete Hoekstra a avertizat deja cu „consecințe grave” dacă Ottawa se retrage, însă pentru guvernul Carney, problema a încetat să mai fie una pur militară și a devenit una de securitate națională.

Cu un preț estimat acum la peste 27 de miliarde de dolari canadieni și un context de tensiuni comerciale maxime în cadrul revizuirii USMCA, achiziția F-35 este văzută de mulți alegători canadieni nu ca o investiție în securitate, ci ca o capitulare în fața unui partener devenit imprevizibil.

Recentele sondaje de opinie sunt devastatoare pentru compania Lockheed Martin: 72% dintre canadieni vor ca guvernul să renunțe la F-35 în favoarea unei alternative europene. Această furie publică, alimentată de sentimentul că Washingtonul tratează Canada mai degrabă ca pe un teritoriu subordonat decât ca pe un aliat egal, a forțat Ottawa să privească dincolo de granița de sud.

Istoria pare să se repete într-un mod periculos - dacă în 1940 Franklin Roosevelt vorbea despre „sechestrarea” bazelor canadiene pentru protecția SUA în caz de nevoie, astăzi retorica de la Casa Albă despre interesele americane „paramount” în emisfera vestică reînvie vechi temeri legate de autonomia Canadei.

Contra-oferta suedeză: 12.600 de locuri de muncă și ’’suveranitate industrială’’

În timp ce Lockheed Martin încearcă să salveze contractul promițând beneficii industriale de 15,5 miliarde de dolari până în 2058, suedezii de la Saab au lansat o „bombă” economică pe masa ministrului canadian al industriei, Melanie Joly.

Oferta lor este greu de ignorat: 72 de avioane Gripen E și 6 aeronave de supraveghere GlobalEye, cu promisiunea creării a 12.600 de locuri de muncă direct în Canada. Mai mult, Saab propune transformarea Canadei într-un centru de producție pentru export, inclusiv pentru avioanele destinate Ucrainei, o propunere care atinge coarda sensibilă a dorinței de reindustrializare a guvernului Carney.

Gripen E este promovat ca alternativa ideală, cu un cost de operare semnificativ mai mic și, cel mai important, cu o arhitectură care promite „independență strategică”. Pentru Ottawa, ideea de a avea linii de asamblare în Quebec și Ontario, în parteneriat cu compania Bombardier, reprezintă un scut politic împotriva presiunilor de la Washington. Totuși, analiștii militari avertizează că un abandon al F-35 ar fi un dezastru operațional.

Canada ar trece de la un avion de generația a 5-a, capabil să „vâneze” rachete de croazieră și drone rusești în Arctica, la o aeronavă de generația 4.5 care ar putea avea dificultăți de integrare în sistemele NORAD controlate de SUA. 

Dilema securității vs. mândria națională

Trebuie să admitem că decenii de dependență totală de umbrela de securitate a SUA au lăsat Canada într-o poziție vulnerabilă. Recuperarea autonomiei nu se poate face peste noapte fără a sacrifica interoperabilitatea cu singurul vecin care garantează apărarea continentală.

Totuși, inacțiunea și blândețea din trecut au fost înlocuite de o stare de fapt unde „nu” devine o opțiune politică reală. Washingtonul va trebui să înțeleagă că F-35 nu este doar un produs de export, ci un simbol al încrederii, iar dacă această încredere este dinamitată prin impulsuri protecționiste, Canada este gata să aleagă „calea suedeză”, chiar dacă prețul va fi o răceală istorică în relația cu Casa Albă.

Bătălia pentru protejarea spaţiului aerian canadian se dă acum între pragmatismul militar al generalilor de la Ottawa și nevoia politică de a nu mai fi „luate peste picior” de o administrație americană care pare să fi uitat regulile diplomației de bună vecinătate. Finalul revizuirii, așteptat cu nerăbdare, va arăta dacă Canada alege să rămână în clubul de elită al tehnologiei americane sau dacă va paria pe o independență europeană costisitoare, dar demnă.