Acuzată că încalcă armistițiul de Paște, Moscova se plânge de dronele ucrainene
12 Aprilie 2026
După ce a văzut distrugerile provocate de armata rusă dar și hotărârea de a rezista a ucrainenilor, Johnson este convins că ei vor învinge. „Ucrainenii pot câștiga și vor câștiga. Dar întârzierea noastră și timiditatea noastră continuă să provoace o suferință umană de neimaginat”, a scris Johnson.
Zona în care a ajuns fostul șef al Guvernului britanic este periculos de aproape de pozițiile rusești, iar dronele acestora pot să-și facă apariția oricând. „A fost o iarnă grea și vântoasă, iar plasa (antidronă) este acum plină de găuri, iar operatorii de drone ruși pot vedea acele găuri, suficient de mari pentru scopurile lor”, scrie Johnson.
Cu toate acestea, militarii ucraineni își cunosc bine inamicul și știu să-l protejeze pe fostul premier de pericolele mortale care par să pândească la fiecare colț și în fiecare secundă.
„Prin radio a venit un fel de avertizare și, evident, nicăieri prin împrejurimi nu e sigur. Așa că ne punem căștile pe cap și ne furișăm înapoi peste drum, în mașină, iar ucraineanul demarează (cu mașina) în trombă (…) Să conduci pe drumul principal prin Komîșuvaha e un joc de noroc cu moartea, iar majoritatea șoferilor pur și simplu ignoră gropile ca niște cratere și calcă accelerația la podea. Rușii vor să cucerească acest sat și îl vor atât de mult încât trimit dronă după dronă - în felul lor barbar - ca să-i intimideze pe locuitori”, scrie Johnson.
Zona Morții din Ucraina este rezultatul unei agresiuni evidente și a uitării care se așterne peste Occident
„Rușii sunt la aproximativ 10-15 kilometri spre sud-est, dar dronele sunt cele care contează. Odată ce le poți auzi, probabil este deja prea târziu.
Bine ați venit în ceea ce se numește Zona Morții și bine ați revenit la războiul pe care Occidentul riscă să-l uite. Acesta este conflictul, să ne amintim, în care binele și răul sunt dureros de evidente, în care o populație europeană nevinovată și democratică încearcă să se apere de un regim autocratic.
Acesta este războiul în care tragedia nu este că Occidentul a folosit rachete Tomahawk împotriva unor școlari fără apărare. Acesta este războiul în care Occidentul refuză să permită ca niște școlari fără apărare să fie protejați cu Tomahawk-uri.
Aceasta este lupta de patru ani pentru libertatea Ucrainei — o luptă în care toată lumea din Europa și Washington este, chipurile, de acord cu acest obiectiv simplu. Și totuși, niciun lider din vreuna dintre acele capitale occidentale nu este în prezent pregătit să facă suficient pentru a transforma acel obiectiv în realitate”, scrie Johnson.
Ucraina și Golful Persic sunt două fronturi ale aceluiași război
„Am venit pe linia frontului în lupta Ucrainei cu Vladimir Putin într-un moment în care rețeaua de informații a lui Putin este folosită, potrivit acuzațiilor, pentru a ținti nave americane în Golful Persic și în care drone rusești — proiectate inițial în Iran — explodează în capitalele unora dintre cei mai importanți prieteni și aliați ai noștri din Orientul Mijlociu.
Trebuie cu toții să ne trezim urgent la realitatea că acestea sunt două fronturi ale aceluiași război și că Putin și Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC) sunt — cu riscul de a fi vulgar — două părți ale aceleiași posteriorități”, scrie Johnson.
Conflictul din Ucraina va fi câștigat de ucraineni
„Occidentul se confruntă cu o alianță tiranică formată din Rusia și Iran, ambele finanțate de China; dar există o diferență între cele două fronturi. Războiul din Ucraina nu este doar moralmente mai simplu, cu obiective occidentale mai clare.
Este și mai ușor de câștigat. După ce am vorbit cu soldați ucraineni de pe front, le pot vedea epuizarea și dorința omenească evidentă ca războiul să se termine. Am fost cuprins de furie - cum ați fi și voi - din cauza insuficienței sprijinului occidental.
Dar după 48 de ore petrecute pe front sunt mai convins ca niciodată că ucrainenii vor reuși și că într-o zi vor scăpa de armatele orcești ale lui Putin și că această țară frumoasă și bogată va fi liberă”, scrie Johnson.
Barajul de la Zaporojie este proiectat de inginerii americani care au construit marele baraj Hoover din Colorado
„Motivul pentru care am venit la Zaporojie este că Putin încearcă cu disperare — și fără succes — să-l cucerească. O vrea pentru că este un important centru regional, un oraș mare și elegant de pe Nipru, cu un baraj hidroelectric uriaș și în prezent scos din funcțiune.
Când conduci pe bulevardele largi, art deco, din Zaporijjea, ești izbit de potențialul orașului, de bogăția care așteaptă să revină. Chevrolet avea aici o fabrică în anii 1930, iar barajul este opera acelorași ingineri americani care au construit marele baraj Hoover din Colorado.
Într-o zi, sper și cred, acel parteneriat americano-ucrainean va fi reînnoit și de aceea Putin este atât de avid să recucerească orașul, dacă poate, și să-l conducă din nou de la Moscova”, scrie Johnson.
Ucrainenii nu vor ceda de bună voie teritoriile cerute de Moscova
„Este pur și simplu absurd ca diplomații să creadă că ei (ucrainenii) își vor ceda de bunăvoie teritoriul, așa cum cere în mod absurd Putin, spune tânăra Dașa, ofițer de presă al brigăzii 65, originară chiar din Kramatorsk, orașul asediat din regiunea Donețk pe care Putin îl vrea, chipurile, ca preț pentru a lua în considerare o încetare a focului.
„Cum am putea spune că vom renunța la Kramatorsk sau la Sloviansk?”, spune ea cu dispreț. „Am intrat în armată ca să apăr Kramatorskul.”
Vorbește cu dispreț despre ruși și despre felul în care se comportă în orașele pe care le capturează; despre cum orașele ocupate de ruși s-au transformat în mahalale, fără industrie, fără locuri de muncă, fără apă curentă.
Nimic și nimeni nu o va face să accepte o înțelegere cu Putin. Liderul rus ar trebui să o întâlnească și să-i audă punctul de vedere.
La fel ar trebui și Starmer. La fel ar trebui și Trump”, scrie Johnson.
Înaintarea forțelor ruse este extrem de lentă și cu costuri foarte mari. Aceste forțe vor colapsa din interior în cele din urmă
„Acești ucraineni sunt obosiți, după patru ani de iad. Mulți dintre ei au fost răniți în trecut și s-au întors în luptă cu cicatrici de schije vizibile pe cap și pe mâini. Dar înaintarea lui Putin este glaciar de lentă și exorbitant de costisitoare în bani și sânge.
Poți vedea hotărârea ucraineană de a rezista peste tot, nu în ultimul rând în uriașele noi fortificații pe care le sapă în pământul negru, tranșee adânci, pe mai multe linii, și bobine strălucitoare de sârmă ghimpată șerpuind pe kilometri întregi de teren.
Putin poate încerca să înainteze spre Zaporojie, dar fiecare general ucrainean cu care vorbesc — și sunt niște oameni destul de realiști — spune că va eșua. Costul în trupe ar fi pur și simplu prea mare”, scrie Johnson.
Europa și SUA nu fac suficient pentru a-l împinge pe Putin spre masa negocierilor. Activele rusești înghețate ar trebui folosite în acest scop
„Adevărata întrebare nu este dacă Putin poate cuceri toată Ucraina — pentru că nu poate — ci dacă facem suficient pentru a-i ajuta pe ucraineni să-l împingă înapoi și să-l forțeze să ajungă la masa negocierilor.
Judecând după ce am văzut, răspunsul este că nu. Nu facem nici pe departe suficient. Nu le oferim ucrainenilor echipamentul de care au nevoie — rachetele cu rază lungă de acțiune — pentru a distruge fabricile de drone sau bazele din care rușii își lansează bombardierele. De ce nu?
Nu folosește la nimic să dăm vina doar pe Trump și pe refuzul Statelor Unite de a oferi Tomahawk-uri. Marea Britanie are propriile sale rachete cu rază lungă, la fel și germanii.
Nu folosește la nimic ca noi, europenii, să dăm vina pe Trump câtă vreme stăm colectiv pe sute de miliarde din activele înghețate ale lui Putin, care în mod evident ar trebui deblocate și folosite pentru a ajuta Ucraina”, scrie Johnson.
Ucrainenii încă luptă cu arme proiectate în 1917 și cu altele fabricate în anii 1960
„Chiar în afara Kievului merg, foarte târziu în noapte, să întâlnesc ultima linie de apărare a capitalei ucrainene - o baterie antiaeriană operată de voluntari. Unitatea este condusă de Iuri, care în viața civilă este antrenor și arbitru de ping-pong.
În fiecare noapte, Iuri și prietenii lui ies afară și își îndreaptă armele spre cer, supraveghind un câmp vast, acoperit de zăpadă, de unde dronele Shahed apar ca niște păsări de vânat deasupra copacilor.
Fac o treabă uimitoare, având în vedere condițiile. Doboră poate 50% dintre drone. Dar asta înseamnă că jumătate dintre ele bâzâie mai departe prin noapte, pentru a ataca rețeaua energetică, pentru a ucide sau mutila oameni nevinovați.
Privindu-i pe Iuri și pe ai lui, mă uimește vechimea armelor lor. Folosesc mitraliere Browning de calibru 50, o armă proiectată în 1917. Dacă Browning-urile eșuează și dronele sunt în raza de acțiune, trag cu Kalașnikovurile lor, dintre care am văzut una fabricată în 1964. Le cerem ucrainenilor să-și apere familiile cu arme la fel de vechi ca mine.
Comparați acest echipament cu tehnologia antiaeriană și anti-dronă care este acum trimisă de urgență în Golf. Diferența este rușinoasă.
Ucrainenii duc același război, împotriva acelorași drone, trimise împotriva civililor de aceeași alianță de tiranii”, scrie Johnson.
SUA și Europa eșuează în a ajuta Ucraina
„De patru ani tot psalmodiem platitudini și le spunem că lupta lor este lupta noastră. Din ceea ce am văzut, eșuăm ridicol în a ne respecta promisiunile și a le oferi ajutorul de care au nevoie.
Ucrainenii pot câștiga și vor câștiga. Dar întârzierea noastră și timiditatea noastră continuă să provoace o suferință umană de neimaginat. Avem dreptate când spunem că ucrainenii luptă pentru noi toți — atunci de ce naiba continuăm să-i tratăm cu atâta zgârcenie?”, pune Johnson degetul pe rană.
