„Dacă nu ești la masă, ești în meniu”: Strategia radicală a Canadei pentru a supraviețui „rupturii” provocate de marile puteri

Într-un discurs care a amintit mai degrabă de un manifest pentru suveranitate decât de o alocuțiune diplomatică, Carney a avertizat că „ficțiunea” cooperării globale a expirat, lăsând locul unei „rupturi” puternice în care marile puteri folosesc economia drept armă de subordonare. Mesajul său către puterile mijlocii din sistemul internaţional a fost extrem de realism: încetați să mai mimați conformarea și începeți să vă construiți propriile fortărețe.

Esența intervenției lui Carney s-a cristalizat în jurul unei metafore împrumutate de la dizidentul ceh Vaclav Havel: „Puterea celor fără de putere”. Invocând celebrul exemplu al aprozaristului care pune în fereastră lozinca „Proletari din toate țările, uniți-vă” doar pentru a fi lăsat în pace, Carney a cerut liderilor prezenți la Davos să dea jos „afișele” din ferestre.

Citește și

Nu mai vrem avioanele voastre! De ce F-35 a devenit un „cal troian” în relația comercială dintre Canada și SUA sub noua administrație?

Mesajul a fost clar: țările nu mai pot trăi în minciuna unui beneficiu reciproc atunci când integrarea devine sursa propriei lor aserviri. Pentru Canada, acest moment al adevărului a venit deja, forțând Ottawa să admită că vechile alianțe nu mai garantează automat prosperitatea sau securitatea.

Realismul bazat pe valori: O nouă geometrie a puterii

Strategia propusă de Carney pentru anul 2026 este una a „geometriei variabile”. Recunoscând că instituțiile multilaterale precum ONU sau OMC sunt sub un atac fără precedent, premierul canadian îndeamnă la formarea unor coaliții de oportunitate, bazate pe interese punctuale și valori comune, fără a mai aștepta consensul global.

Canada a început deja acest pivot agresiv, semnând 12 acorduri de securitate și comerț pe patru continente în doar șase luni, inclusiv parteneriate strategice cu China și Qatar, în încercarea de a-și reduce vulnerabilitatea în fața presiunilor de la Washington.

Această autonomie strategică nu este doar un concept teoretic, ci se traduce în investiții masive în apărare, energie și tehnologie. Carney a fost explicit: o țară care nu se poate hrăni singură, care nu își poate asigura energia și care nu se poate apăra, nu are opțiuni în fața unui hegemon.

Dublarea cheltuielilor pentru apărare și investițiile record în sisteme radar „over-the-horizon”, submarine și tehnologie AI sunt pilonii prin care Canada încearcă să treacă de la o suveranitate de fațadă la una bazată pe capacitatea reală de a rezista coerciției.

 
Frontul Arctic și coliziunea cu imperialismul tranzacțional

Cea mai fierbinte zonă a acestei rupturi rămâne Arctica. Carney a folosit tribuna de la Davos pentru a-și reafirma sprijinul necondiționat pentru Danemarca și Groenlanda în fața amenințărilor cu anexarea lansate de Donald Trump.

Reiterând angajamentul față de Articolul 5 al NATO, premierul a subliniat că orice atac asupra suveranității unui aliat este un atac asupra întregii alianțe. Este un pariu riscant, având în vedere că economia canadiană depinde în proporție de 75% de piața americană, însă Carney pare convins că „nostalgia nu este o strategie” și că adaptarea la lumea așa cum este ea, nu așa cum ne-am dori să fie, este singura cale de supraviețuire.

În timp ce reprezentanții comerciali ai SUA la Davos amintesc sec că „deciziile geopolitice ale Canadei nu sunt balamaua pe care se rotește istoria”, Carney pariază pe statutul țării sale de „superputere energetică” și pe capitalul său uman pentru a atrage noi aliați.

Mesajul său final a fost un avertisment pentru toate puterile mijlocii: dacă nu sunteți la masă, sunteți în meniu. Într-o lume a fortărețelor, Canada a ales să își construiască propria rețea de conexiuni, refuzând să mai joace rolul partenerului docil într-o ordine mondială care nu mai există decât în cărțile de istorie.