Retragerea SUA din Europa: Cum oferă administrația Trump Rusiei șansa de a testa Articolul 5 al NATO

Evenimentele relevante care au precedat știrea

Încă din campania electorală pentru cel de-al doilea mandat prezidențial, Donald Trump a avertizat europenii că trebuie să se preocupe mai mult de securitatea lor și să aloce mai multe resurse în acest scop. Astfel, la summitul NATO de anul trecut s-a ajuns la un consens de alocare a 5% din PIB pentru apărare, dintre care 3,5% cheltuieli militare de bază (capabilități, forțe, echipamente, operații, ținte de capabilitate). Data limită, la care ar urma să se atingă această țintă de investiții în apărare, era anul 2035.

Administrația Trump a motivat retragerea din Europa prin reorientarea SUA către emisfera vestică și oarecum către zona Indo-Pacific, deoarece și aliații Americii de acolo - Coreea de Sud, Japonia și Australia, au fost și ei notificați de Washington că trebuie să se preocupe mai mult decât până acum de propria apărare.

Deși administrația americană nu a anunțat un calendar al retragerii forțelor sale convenționale din Europa, s-a presupus că anul 2035 ar putea fi un reper solid pentru plecarea ultimelor trupe americane. În continuare, s-a presupus că până atunci forțele americane vor fi retrase gradual iar misiunile lor vor fi preluate de asemenea gradual de trupe europene.

Însă, știrea din 4 iunie nu arată că administrația Trump va retrage trupele gradual ci cel mai probabil în valuri care ar putea crea dezechilibre de apărare în Europa.

”Diminuarea prezenței militare americane este vastă și afectează toate domeniile de luptă. Administrația Trump a decis ca jumătate din portavioane, crucișătoare și distrugătoare să fie retrase din forțele alocate NATO. Alianța va beneficia pe viitor de un singur grup de atac de portavion american, în loc de două, iar submarinele de atac capabile să lanseze rachete de croazieră vor fi exculse complet din planificare”, a anunțat Defense România.

”În ceea ce privește forțele aeriene, Statele Unite vor retrage o treime din avioanele de vânătoare, scăzând numărul aparatelor F-16 de la 99 la 63 și al aparatelor F-15E de la 54 la 36. O escadrilă de bombardiere, din cele două alocate în prezent, va fi dezafectată. Capacitățile de recunoaștere vor fi sever limitate, în condițiile în care toate dronele cu rază lungă de acțiune vor fi retrase, iar numărul dronelor de tip MQ-9 Reaper va fi redus la jumătate.

Suportul logistic aerian și supravegherea maritimă sunt de asemenea vizate, numărul avioanelor de patrulare maritimă P-8A Poseidon scăzând de la 26 la 15, iar toate cele opt avioane moderne de realimentare KC-46 urmând să fie excluse din planificare”, a precizat Defense România.

 Ce-i drept, în știrea care a apărut inițial, pe 4 iunie, în publicația germană Die Welt, nu se precizează data limită a retragerii dar, expresia folosită „cât mai repede posibil” ar putea însemna că, în cel mult un an, administrația americană va lua din Europa capabilitățile respective.

De ce retrage administrația Trump trupele din Europa mai devreme decât se așteptau chiar și americanii, nu doar europenii?

Evenimentele strategice notabile care au precedat știrea sunt războiul din Iran aflat în prezent într-o fază de armistițiu și vizita în China a președintelui SUA, Donald Trump.

Privind războiul din Iran, notabil este refuzul unor țări europene de a permite folosirea bazelor americane de pe teritoriul lor în operațiile militare americane împotriva Iranului. În urma acestei situații, administrația americană a promis că-și va reevalua angajamentul față de NATO.

Privind vizita președintelui Trump în China, singurul eveniment notabil este că tonul președintelui Chinei, Xi Jinping, a devenit mai agresiv în afirmațiile sale privind Taiwanul.

Astfel, se poate aprecia că țările europene care au refuzat SUA în războiul din Iran au permis administrației americane să ofere o explicație ideală pentru retragerea grăbită a trupelor. De asemenea, afirmațiile lui Xi Jinping privind Taiwanul par să fi provocat îngrijorare la Washington și au furnizat un al doilea motiv ideal pentru care administrația Trump să grăbească retragerea trupelor americane din Europa.

Cât de solide sunt cele două motivații sau că accelerarea retragerii trupelor americane sunt o urmare logică a unui summit NATO din 2025 în care președintele Trump cu greu a fost convins să nu facă acest pas atunci, nici nu mai are relevanță.

Soliditatea motivațiilor nu contează deoarece administrația Trump pare să meargă după un plan bine stabilit care nu suportă niciun fel de întârzieri sau abateri. Dacă mai există și alte scopuri ale acestui plan în afară de Make America Great Again, nu se poate afirma cu certitudine. Însă, vor exista consecințe care decurg din aceste evenimente.

Care este efectul principal al acestei retrageri americane grăbite din Europa?

Prin viteza retragerii, SUA oferă Rusiei un avantaj. Nu pentru că Rusia ar primi automat libertatea de a invada Europa, ci pentru că primește ceva foarte valoros: incertitudine.

În descurajare, incertitudinea este periculoasă. Descurajarea funcționează când adversarul crede că răspunsul va fi rapid, clar și dur. O retragere grăbită transmite Rusiei exact opusul: răspunsul NATO ar putea fi negociat, întârziat, condiționat, fragmentat.

În concluzie, administrația Trump nu face Rusiei cadou Europa, dar îi face cadou o fereastră de testare a articolului 5 al NATO.

Iar pentru Moscova, o fereastră de testare poate fi suficientă. Nu pentru cuceriri mari din prima operație, ci pentru a sparge încrederea europeană în garanția americană și pentru a vedea unde NATO ezită.