Reîntoarcerea Americii, volumul I: Balcanii de Vest

H.D. Hartmann / 22 iun 2018 / 12:27
EXCLUSIV

Vizita asistenutului Secretarului de Stat, Wess Mitchell, în București, eveniment important pentru recalibrarea relațiilor între Statele Unite și România, a reprezentat și o ocazie de declarare a intereselor strategice americane în Balcanii de Vest. Cu referință strictă la rolul României în această zonă, adjunctul Secretarului de Stat, Mitchell a confirmat ceea ce acum 100 de ani marii Brătieni construiseră deja: România, ca element fundamental, garant al securității Balcanilor de Vest.

Alături de Carol I, marii Brătieni construiseră teoria zonal politică a României ca fiind ”soacra Balcanilor”. În doar 20 de ani, reginele sau regii micilor regate balcanice erau ori de origine română, ori proveneau din Familia Regală a României. 

Aflată pe țărmurile Mării Adriatice, Balcanii de Vest au avut întotdeauna o importanță strategică pentru Europa, în special pentru Italia, Franța și Germania. Reprezentând un mixt volatil, religii, etnicități, înconjurați de foarte puternici aliați sau dușmani, ancorați într-un Imperiu Otoman care a dorit distrugerea identității lor, Balcanii de Vest, în jurul războiului iugoslav, acum în jur de 20 de ani, numărau aproape 21 de milioane de locuitori, cam cât numără România singură. Din acest motiv, repoziționarea Statelor Unite în ceea ce privește Balcanii de Vest se face prin România. România cu puterea sa economică, practic triplă de totalul puterilor economice din Balcanii de Vest și cu o populație egală, poate reprezenta și reprezintă, în spațiul atât cultural cât și istoric, dar în special în spațiul securității și intereselor militare, celebra sintagmă ”soacra Balcanilor”.

UE, greșeală fundamentală

Greșeala fundamentală pe care europenii au făcut-o, și în special Uniunea Europeană, a fost să blocheze, să întârzie, nepermis de mult, integrarea statelor formate după explozia Iugoslaviei în Uniunea Europeană. Rezultatul acestei tranziții incomplete de la spațiul comunist-naționalist al Serbiei dominante în Iugoslavia la spațiul democratic social-capitalist al Uniunii Europene, este ceea ce vedem astăzi, reprezentat de state care nu au organizare națională, de către eșec după eșec al dezvoltării economice, și de către creștere fundamentală în Serbia, în Macedonia și în jurul statului albanez a influenței ruse. 

Acestea fiind spuse, declarațiile americane de la București reprezintă practic un element fundamental de întoarcere a Statelor Unite în zonă. Cum SUA nu pot în acest moment să se întoarcă în Serbia, având în vedere că rana provocată de bombardamentele americane nu s-a închis încă, România este punctul de plecare spre o renegociere și rescriere a actului de Dayton, act care a încheiat deceniul de războaie iugoslave. Neîndeplinirea pactului de la Dayton și mai ales teoria europeană, ”fără război, dar fără integrare”, teorie politică care a stat la baza acțiunilor Uniunii Europene din ultimele decenii, au lăsat Balcanii de Vest într-o zonă de volatilitate regională care a continuat pentru generații și a devenit în ultimii 2-3 ani, datorită presiunii germane enorme și a neînțelegerii politicii italiene din zonă de către UE o bombă stând să explodeze.

Ce se întâmplă în acest moment? Germania cancelarului Merkel a înțeles că într-un spațiu de numai un an de zile, deteriorarea gravă din Kosovo, deteriorarea gravă din Bosnia Herțegovina precum și instabilitatea Macedoniei au creat o breșă foarte bine exploatată de către Rusia și interesele acesteia. Mai mult decât atât, deși așa-numitul proces de la Berlin, proces început în 2014 între Uniunea Europeană și Balcanii de Vest, exemplificat prin întâlniri succesive între cancelarul Merkel și liderii țărilor din Balcanii de Vest, deși acest proces a avut ca obiectiv principal integrarea acestora în Uniunea Europeană, din nefericire, astăzi, vedem că acest lucru nu s-a întâmplat iar prognozele cele mai fericite vorbesc de o integrare în jurul anilor 2024. Aceasta este motivația pentru care Serbia acum 3-4 ani a decis să nu mai aștepte. Printr-o mișcare profundă politică și printr-o decizie strategică a rămas în siajul Moscovei, acceptând investițiile chineze în țară, investiții care au reconstruit baza industrială a acestei țări.

Totodată, trebuie înțeles faptul că Albania având în acest moment în pachetul său european responsabilitatea nu numai morală ci și istorică a ruperii Kosovo de Serbia a devenit o țară extrem de ostilă mișcărilor rusești în regiune, dar totodată incapabilă să construiască și să refacă relațiile sale cu Macedonia, cu Bosnia Herțegovina, cu Serbia precum și cu țările din exteriorul Balcanilor de Vest, respectiv Ungaria și România.

Înțelegerile se prăbușesc

Înțelegerile europene, și în special ultima înțelegere la care toți participanții de la Trieste în 2017 au reafirmat integrarea europeană, au început să se prăbușească ca urmare a presiunii extraordinare economice chineze și a politicilor și strategiilor diplomatice rusești. În acest sens putem observa nu numai o creștere a rolului Rusiei în Balcani, dar putem observa că acest rol este dublat de către presiunea chineză. O strategie câștigătoare în Serbia și care pune o presiune enormă pe interesele atât germane cât și italiene în Balcanii de Vest.

Cheia strategiei rusești în Balcanii de Vest o reprezintă Serbia. Pentru Germania cheia integrării pentru Balcanii de Vest o reprezenta Kosovo. Eșecul german din Kosovo, instabilitatea din Kosovo, un stat care are trei premieri în același timp, trei președinți de republică, trei parlamente, totul este triplat în acea structură statală de câteva sute de mii de oameni și cu un teritoriu egal cu două județe din România, a reprezentat de fapt lovitura pe care Statele Unite au încasat-o în arhitectura de securitate pe care o prognozaseră prin înțelegerile de la Dayton. 

Confortând Moscova cu banii chinezilor, Serbia și-a putut menține linia dură anti-kosovară din Constituția sa, care spune foarte clar că nu va recunoaște niciodată independența acestei provincii, Germania replicând greșit că Serbia nu va intra niciodată în UE dacă nu recunoaște această provincie. Ca atare, din punct de vedere strategic, Serbia nu a mai avut unde să se adreseze și a reînnodat relația sa fundamentală, atât religioasă cât și culturală și în special politică cu Rusia. 

Strategia SUA

Odată cu alegerea președintelui Donald Trump la cârma Statelor Unite, Uniunea Europeană a înțeles că dacă nu reușește o revitalizare a dialogului pe Balcanii de Vest, excluzând de data aceasta Ungaria și România, elementele pe care le putem defini astăzi de coordonare oricărei campanii și stabilizare de succes, înțelegând că Serbia nu poate accepta, a realizat că se află într-un deficit de argumente în fața SUA. Iată că la 20 de ani de la Dayton, practic Uniunea Europeană și Statele Europeană se află în același punct ca atunci. Istoria s-a întors. O Serbie pro-rusă pe banii chinezi și cu minci stătulețe, cu excepția Albaniei care e ce mai stabilă, incapabile să își subvenționeze dezvoltarea economică și să se sprijine unele pe altele atât în fața colosului european cât și în fața intereselor strategice de lungă durată ale Statelor Unite ale Americii.

De aceea atunci când vorbim de tensiuni etnice, de cel mai important conflict din zona vest-balcanică, cel dintre sârbi și albanezi, care sunt de altfel și cele mai largi națiuni din regiune, atunci când vorbim de conflictele religioase, în special de tensiunea care crește din ce în ce mai mult între musulmani și creștinii ortodocși, dar nu numai aceștia sunt acolo, sunt și alte minorități religioase importante precum evrei sau catolici, atunci când vorbim de toate acestea, realizăm că noul demers american își are rădăcina în elementul stabilizator care este România, într-o reflecție politică asupra Macedoniei și bineînțeles într-o încercare de a opri masiva influență rusă din Serbia în celelalte state precum Bosnia Herțegovina, Kosovo etc.

Această strategie americană vine să completeze rolul pivotal de securitate al României să zona vest-balcanică. Resursele pe care România în ultimii 20 de ani le-a pus în dezvoltarea unor relații pe teatrele, atunci de război, astăzi de pace, în diversele țări în Balcanii de Vest, oferă posibilitatea acesteia de a dialoga și de a asigura suportul logistic și de resurse umane intereselor americane în zonă.

România, actor principal

Din punct de vedere însă economic, America trebuie să subvenționeze această strategie. Subvențiile pentru astfel de strategii sunt mult mai costisitoare iar ele trebuie să devină și eficiente. Iar într-o zonă în care corupția este absolut cultură națională, într-o zonă în care distrugerile provocate de către războaiele iugoslave nu s-au resorbit nici astăzi, subvenționarea unei politici directe americane în Balcanii de Vest ar fi fost o pierdere de timp și de bani. Astfel România a devenit pivot de securitate și practic un element important în asigurarea eficienței investițiilor americane în zonă și în asigurarea subvenționării relației de securitate americane cu Balcanii de Vest.

Integrarea regională propusă de Uniunea Europeană în baza teoriei politologice, așa cum am mai spus-o, ”fără război, dar fără integrare”, nu se poate susține decât dacă avem Macedonia stabilă, iar guvernul premierului Zaev asta încearcă, fie și prin rezolvarea diferendului cu Grecia, rezolvarea diferendului numelui acelei țări, precum și înțelegerea mini-regională între Albania și Grecia în zona Mării Ionice. 

Această integrare europeană însă va fi blocată de către prezența masivă a Chinei care se va folosi de suportul influenței rusești istorice în zonă și de un anti-otomanism fervent ale principalelor două națiuni din Balcanii de Vest, sârbii și albanezii.

Deși Germania a propus crearea unui Benelux balcanic, un alt principiu din punct de vedere financiar neeficient, iar din punct de vedere politic imposibil, deși Italia a încercat disperată să își reînnoiască relațiile pe Adriatică cu Albania, deși Rusia liniștită din punct de vedere al soluției sârbe a încercat și încearcă și azi destabilizarea Bosniei Herțegovina și Kosovo, deși toate acestea se întâmplă într-un ritm rapid, Statele Unite au înțeles pericolul în care Balcanii de Vest se află și astăzi se reîntorc.

Notă: Intertitlurile aparțin redacției

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.23