În timp ce administrația Trump de la Washington își intensifică retorica privind transformarea Groenlandei într-o prioritate de securitate națională, o serie de analiști europeni avertizează că, deși „opțiunea militară” este vehiculată public, o invazie a insulei rămâne un scenariu extrem de improbabil.
Totuși, simpla menționare a forței împotriva unui aliat NATO a aruncat Europa într-o criză de securitate fără precedent, forțând capitalele europene să echilibreze dependența lor de „umbrela” americană cu protejarea suveranității teritoriale a Danemarcei.
Recentul succes al operațiunii americane din Venezuela, care a dus la capturarea lui Nicolas Maduro, a oferit aripi „diplomației de canonieră” la Washington.
Cu toate acestea, analiștii consultați de publicaţia americană Breaking Defense subliniază că analogia cu Venezuela se oprește la nivelul retoricii.
„Nu prevăd lupte, nimic din ceea ce am văzut în Venezuela”, a declarat Rasmus Sondergaard, cercetător la Institutul Danez pentru Studii Internaționale (DIIS). Deși purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a menționat că „utilizarea armatei este întotdeauna o opțiune la dispoziția comandantului suprem”, Sondergaard consideră că SUA vor urmări mai degrabă o strategie de negociere sau achiziție directă.
Citește și
Totuși, presiunea exercitată de figuri cheie precum Stephen Miller, șeful adjunct de cabinet al Casei Albe, indică o schimbare radicală de paradigmă. Miller a invocat recent „legile de fier ale lumii”, guvernate de forță și putere, afirmând că „nimeni nu se va lupta militar cu SUA pentru viitorul Groenlandei”.
Această poziție a fost întărită de postările de pe rețelele sociale ale oficialilor americani care prezintă Groenlanda sub culorile drapelului SUA, cu mențiunea „SOON”.
Pentru Copenhaga și Bruxelles, miza nu este doar integritatea teritorială, ci însăși existența Alianței Nord-Atlantice. Premierul danez Mette Frederiksen a emis un avertisment fără echivoc, afirmând că orice atac al SUA asupra unui alt membru NATO ar însemna sfârșitul alianței și al arhitecturii de securitate stabilite după al Doilea Război Mondial.
O acțiune militară ar fi contraproductivă pentru SUA
Analiștii subliniază că o mișcare militară ar fi contraproductivă și extrem de costisitoare pentru Washington. Harry Nedelcu, director la Rasmussen Global, explică faptul că SUA obțin deja aproape tot ce își doresc în regiune, inclusiv controlul bazei spațiale Pituffik, esențială pentru avertizarea timpurie și apărarea antirachetă, fără a fi nevoie de o anexare formală care să distrugă rețeaua de alianțe globale.
În loc de o invazie în stil „D-Day”, experții se așteaptă ca Washingtonul să apeleze la un mix de tactici hibride, cum ar fi campaniile de dezinformare și influență, Danemarca raportând deja prezența unor operativi americani care desfășoară misiuni sub acoperire în politica groenlandeză.
De asemenea, ar putea fi urmărită o Asociere Liberă prin care să se ofere Groenlandei beneficii economice masive în schimbul unei prezențe militare exclusive, ocolind Copenhaga, sau chiar invocarea Doctrinei Monroe pentru a justifica excluderea oricărei influențe rusești sau chineze din zona Arctică.
Cum se poziţionează statele europene?
Deși lideri precum Emmanuel Macron sau Keir Starmer au exprimat solidaritate cu Danemarca, acțiunile lor rămân limitate de o realitate crudă: Europa nu își poate asigura securitatea fără SUA.
Cu un conflict de uzură în Ucraina care necesită fluxul constant de armament american, capitalele europene evită o confruntare directă cu Donald Trump pe tema Groenlandei, de teamă să nu pericliteze sprijinul pentru Kiev.
„Europenii vor să pară duri, dar nu sunt în poziția de a fi, deoarece și-au externalizat securitatea către America pentru o perioadă foarte lungă de timp”, afirmă Mujtaba Rahman, manager la Eurasia Group.
Deși riscul unui conflict armat propriu-zis rămâne scăzut din cauza opoziției interne masive din SUA, unde 72% dintre cetățeni se opun folosirii forței în Groenlanda, anul 2026 începe sub semnul unei incertitudini totale.
SUA posedă deja pârghiile strategice în regiune, iar o victorie militară asupra Danemarcei ar fi un succes tactic care ar atrage după sine un eșec strategic global: prăbușirea sistemului de alianțe care a menținut supremația americană timp de 80 de ani.
