Lecția de improvizație de pe frontul ucrainean: Prima dronă Shahed echipată cu rachete antiaeriene Verba a fost doborâtă

UAV rusesc Shahed, echipat cu Verba MANPADS, doborat de ucraineni. Sursa foto: X/Militarny.
Conflictul din Ucraina continuă să sfideze doctrinele militare clasice, transformându-se într-un spațiu unde granița dintre producția industrială și inovația direct pe teren se șterge cu o viteză uluitoare. Cea mai recentă dovadă a acestui fenomen este capturarea, la începutul lunii ianuarie 2026, a unei drone de atac de tip Shahed echipată cu un sistem de rachete antiaeriene portabil (MANPADS) 9K333 Verba.

Această configurație aparte marchează o evoluție tactică semnificativă, transformând o platformă de atac cum este UAV-ul Shahed, până acum pasivă în fața interceptoarelor, într-o amenințare activă pentru aviația ucraineană și pentru unitățile de drone de vânătoare.

Descoperirea, raportată inițial de expertul ucrainean în tehnologii militare Serhiy „Flash” Beskrestnov și confirmată ulterior de forțele speciale ale Brigăzii 412 Nemesis, scoate la iveală o „inginerie de garaj” surprinzător de eficientă.

Utilizarea sistemului Verba, una dintre cele mai noi arme de acest tip din arsenalul rusesc, produsă conform marcajelor chiar în anul 2025, indică faptul că Moscova este dispusă să sacrifice tehnologie de ultimă generație pentru a găsi un răspuns la tacticile ucrainene de interceptare.

Montajul, deși rudimentar la prima vedere, folosind coliere de plastic și cablaje externe, un mecanism de automatizare care controlează mecanic succesiunea de tragere care mimează acțiunile unui operator uman.

Lecția de improvizație de pe frontul ucrainean

Din punct de vedere tehnic, succesul acestei improvizații nu rezidă în racheta propriu-zisă, ci în arhitectura de comandă și control integrată recent pe aceste platforme.

Pentru ca un sistem MANPADS să fie eficient pe o dronă, este necesară o legătură de date stabilă și o transmisie video în timp real care să permită unui operator aflat la sute de kilometri distanță să identifice ținta și să execute manevrele de angajare.

Integrarea modemurilor de tip „mesh” și a camerelor cu unghi larg de vizualizare permite transformarea Shahed-ului într-un hibrid între o dronă kamikaze și un interceptor aerian.

Această capacitate de a opera „din manșă” transformă atacurile nocturne ale Rusiei într-o provocare majoră pentru aviația armatei ucrainene, care până acum folosea elicoptere și avioane de antrenament pentru a „vâna” aceste drone.

Sistemul antiaerian 9K333 Verba a fost adoptat oficial de armata rusă în 2015. Acesta a fost dezvoltat de biroul de proiectare KB Mashinostroyenia  din Kolomna, iar ciclul complet de teste de stat a fost finalizat în 2011.

Verba este o dezvoltare a sistemului Igla-S, care la rândul său este o modernizare a lansatorului portabil sovietic 9K38 Igla. Comparativ cu predecesorul său, noul sistem rusesc oferă parametri semnificativ mai buni, raza de acțiune fiind mărită la aproximativ 6.000 de metri (conform altor surse chiar la 6.400 de metri), iar plafonul maxim de angajare a țintelor la 3.500-4.500 de metri. Pentru comparație, Igla avea o rază de acțiune de aproximativ 5.200 de metri și un plafon de până la 2.000 de metri.

Inovație militară cu componente occidentale sau disperare pentru ruși?

Dincolo de aspectul tactic, acest caz reaprinde dezbaterea despre eficacitatea sancțiunilor și scurgerile tehnologice către industria de apărare rusă.  Analiza componentelor interne ale rachetei 9M336, parte a sistemului Verba, a relevat prezența unor componente produse de compania elvețiană Traco Power.

Această realitate subliniază fragilitatea lanțurilor de aprovizionare globale și capacitatea Moscovei de a accesa componente electronice critice de proveniență occidentală pentru sisteme produse chiar în cursul anului trecut.

Această infuzie de microelectronică străină permite Rusiei să mențină o rată de inovare rapidă, adaptând constant tehnologia civilă la nevoile frontului. În final, „Shahed-ul antiaerian” reprezintă un indicator clar al modului în care războiul de uzură forțează ambele tabere să adopte o logică a adaptării permanente.

Pentru planificatorii militari din cadrul NATO, acest tip de improvizație asimetrică ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea sistemelor antiaeriene clasice în fața unor roiuri de drone care nu doar atacă obiective la sol, ci se pot apăra activ în aer împotriva interceptoarelor.

Ucraina rămâne, astfel, nu doar un câmp de luptă, ci un poligon de testare unde soluțiile improvizate de astăzi pot defini standardele tehnologice ale viitoarelor conflicte.

Cristian Soare este jurnalist și analist în cadrul platformei DefenseRomania, specializat în monitorizarea conflictelor armate și a tehnologiilor de apărare. Cu o experiență de peste 6 ani în cercetare strategică și politici publice, activitatea sa se concentrează pe analiza evoluțiilor din teren în contextul războiului din Ucraina și pe impactul noilor echipamente militare asupra strategiilor de securitate. În calitate de expert colaborator al Digital Forensic Team (DFT), contribuie la activitatea acestei platforme internaționale prin analiza fenomenelor de dezinformare, a influenței maligne și a propagandei. Analizele sale integrează cercetarea geopolitică cu instrumente moderne de investigație, precum OSINT (Open Source Intelligence). Pregătirea sa profesională include o componentă tehnică solidă în securitate cibernetică și managementul riscului informațional, deținând certificări CompTIA Security+, CISCO (CyberOps) și în managementul riscului de securitate. Totodată, este atestat în Business Intelligence, oferind consultanță în analiza strategică a datelor.
Alte știri de interes
x close