În timp ce cancelariile europene încă dezbat complexitatea achizițiilor comune de muniție, Kievul a decis să rescrie complet regulile războiului industrial. La conferința NATO privind Cadrul de Dezvoltare a Forțelor Operaționale (OFDeF), desfășurată recent, ministrul adjunct al apărării din Ucraina, Serhii Boiev, a prezentat o cifră care a lăsat mută asistența: șapte milioane de drone.
Aceasta nu este doar o proiecție ambițioasă, ci pilonul central al unei strategii de supraviețuire care vizează transformarea Ucrainei în prima putere mondială a sistemelor fără pilot până în 2026.
De ce mizează Ucraina pe 7 milioane de drone pentru a câștiga războiul de uzură
Pentru a înțelege amploarea acestui „pariu pe drone”, trebuie privită dinamica creșterii producției ucrainene, care a reușit performanța de a se dubla în fiecare an de la începutul invaziei pe scară largă. Dacă în 2023 Ucraina asambla 800.000 de unități, cifra a urcat la 2,2 milioane în 2024 și este estimată să atingă 4 milioane în 2025.
Prin comparație, Statele Unite produc în prezent aproximativ 100.000 de drone de luptă pe an, ceea ce transformă efortul Kievului într-o anomalie industrială care sfidează capacitățile cumulate ale întregului complex militar-industrial occidental.
Citește și
Această masă critică de drone are un scop strategic precis: extinderea „zonei de distrugere” de la actuala adâncime de 20 de kilometri, controlată în principal prin sisteme FPV, la o adâncime operațională de 100 de kilometri. Obiectivul lui Boiev este paralizarea logisticii rusești mult în spatele liniei frontului, lovind depozitele de muniții și nodurile de transport înainte ca rezervele Moscovei să poată influența orice luptă din tranșee.
Implementarea acestei doctrine a asimetriei totale necesită resurse financiare care testează limitele solidarității aliate.
Boiev a fost tranșant în solicitările sale către partenerii NATO: Ucraina are nevoie de 120 de miliarde de dolari pentru anul 2026. Planul prevede ca jumătate din această sumă, adică 60 de miliarde de dolari, să fie acoperită din bugetul propriu și din împrumuturi de la Uniunea Europeană, în timp ce restul de 60 de miliarde de dolari ar trebui să vină sub formă de asistență de securitate de la partenerii internaționali.
Solicitarea Kievului vine cu o condiție de eficiență: 80% din acest ajutor ar trebui direcționat către trei priorități critice, respectiv producția de UAV-uri, sistemele de apărare aeriană cu rachetele aferente și muniția de artilerie cu rază extinsă. Este o viziune care pune tehnologia înaintea numărului de soldați, încercând să compenseze avantajul numeric al Rusiei prin precizie algoritmică și saturație aeriană.
Călcâiul lui Ahile: Cursa pentru componente și inovația rusă
Dincolo de optimismul cifrelor planului de producție, Ucraina se confruntă cu două bariere majore care pot compromite acest „zid de drone”. Prima este dependența structurală de componentele străine, în special cele din China.
Deși Ucraina acoperă 70% din necesarul de sisteme de comunicații și peste jumătate din emițătoarele video analogice, ea produce doar 25% din controllerele de zbor și un procent infim de 14% din motoarele electrice și camerele termice. Programele de sprijin pentru producătorii locali de piese sunt în curs de desfășurare, dar independența totală rămâne, în prezent, un obiectiv îndepărtat.
A doua provocare este capacitatea de adaptare a Rusiei. Moscova nu s-a limitat doar la a copia inovațiile ucrainene, ci a început să implementeze pe scară largă drone controlate prin fibră optică, imune la sistemele convenționale de bruiaj electronic. Cu o rată de adopție a acestor tehnologii de până la 50% în anumite unități rusești, față de doar 15% în cele ucrainene, cursa tehnologică devine o bătălie de uzură în care avansul de ieri poate fi neutralizat mâine prin soluții de inginerie brută dar eficiente.
Transformarea spectaculoasă a industriei ucrainene de drone care a devenit cel mai profitabil sector al războiului
Paradoxal, războiul a transformat sectorul dronelor dintr-o gaură neagră financiară într-o industrie profitabilă. Dacă în 2022 sectorul înregistra pierderi nete de 46 de milioane de dolari, în 2024 veniturile companiilor producătoare de drone au depășit 2,3 miliarde de dolari, cu profituri de peste 300 de milioane de dolari.
Această vitalitate economică atrage deja parteneri externi, cum ar fi Marea Britanie prin proiectul Octopus pentru interceptoare de drone sau Germania, care intenționează să pună la dispoziție liniile sale de producție automatizate pentru designurile ucrainene.
Pe termen lung, Kievul privește dincolo de nevoile imediate ale frontului, lucrând la un cadru legal pentru exportul de tehnologie militară testată în condiții reale de luptă.
Deschiderea birourilor de export de armament în Berlin și Danemarca sugerează că Ucraina nu vrea doar să fie asistată, ci vizează statutul de furnizor global de securitate digitalizată. Până atunci însă, testul suprem rămâne anul 2026, când șapte milioane de drone vor trebui să demonstreze că „matematica războiului” poate învinge masa brută a forţelor ruse de ocupaţie.
SUA vizează redefinirea echilibrului de putere în Asia, lucru care provoacă îngrijorare în regiune: Va interveni militar SUA în Peninsula Coreeană dacă va fi necesar?
