Criza politică de la Chișinău din alt unghi: Securitatea nu poate aștepta sfârșitul crizei. Războiul, geografia și trupele ruse, nu permit R. Moldova luxul vulnerabilității

Președinta Maia Sandu a anunțat consultări cu fracțiunile parlamentare pentru desemnarea unui nou prim-ministru, iar miza politică este evidentă, mai ales continuitatea reformelor, parcursul european și credibilitatea instituțiilor statului.

Alexandru Munteanu, premierul R. Moldova care a demisionat, photo source: Guvernul de la Chișinău

Dar tocmai într-un asemenea moment trebuie spus limpede că R. Moldova nu își permite să pună pe pauză consolidarea securității în domeniul militar. O criză guvernamentală poate amâna numiri, negocieri politice, proiecte administrative sau reforme sectoriale. Nu poate, însă, suspenda realitatea geopolitică. Riscurile de securitate nu așteaptă instalarea unui nou cabinet. Amenințările nu intră într-un interimat. Iar vulnerabilitățile unui stat mic, aflat la frontiera unui război activ, nu dispar pentru că politicienii sunt ocupați cu formule de guvernare.

Prima tentație într-o criză politică este să reduci totul la supraviețuire instituțională imediată. Să spui că apărarea mai poate aștepta, că prioritatea este desemnarea unui premier, satisfacearea nemulțumirilor sociale. Este o abordare comodă, dar periculoasă. Securitatea militară nu este un moft bugetar și nici un capitol decorativ într-o strategie națională. Este infrastructura invizibilă care permite statului să funcționeze, cetățenilor să se simtă protejați și partenerilor externi să trateze R. Moldova ca pe un actor responsabil.

R. Moldova, războiul din Ucraina și complicata geografie

Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană - Transnistria

Republica Moldova nu discută despre apărare în abstract. Țara se află între Ucraina, stat aflat sub agresiunea militară a Federației Ruse, și România, stat membru al Uniunii Europene și NATO. Această geografie obligă la luciditate. Nu trebuie să dramatizăm inutil, dar nici să ne mințim confortabil. Strategia Națională de Apărare a Republicii Moldova identifică războiul din Ucraina, staționarea ilegală a trupelor ruse în regiunea transnistreană și acțiunile hibride ale Federației Ruse drept amenințări și riscuri majore la adresa securității statului.

De aceea, consolidarea securității militare nu poate fi tratată ca un proiect al unui singur guvern, al unui singur partid sau al unui singur ministru. Ea trebuie să fie o linie de continuitate națională. Guvernele se schimbă. Amenințările rămân. Miniștrii vin și pleacă. Nevoia de supraveghere a spațiului aerian, de capacități de reacție, de comunicații sigure, de apărare cibernetică, de instruire a militarilor și rezerviștilor nu dispare odată cu demisia unui cabinet.

Un stat vulnerabil militar este vulnerabil și politic. Când instituțiile de apărare sunt slabe, presiunea externă devine mai eficientă. Când armata este subfinanțată, spațiul informațional este mai ușor de contaminat cu panică, cinism și neîncredere. Când statul nu poate demonstra că își protejează cetățenii, apar cei care promit liniște în schimbul dependenței, neutralității prost înțelese sau renunțării la orientarea europeană. În acest sens, apărarea nu este opusul democrației. Apărarea este una dintre condițiile prin care democrația poate rezista.

Există și argumentul social. R. Moldova are nevoie de bani pentru salarii, pensii, spitale, drumuri, educație. Este adevărat. Dar această realitate nu anulează nevoia de securitate. Dimpotrivă, o confirmă. Fără securitate, toate celelalte politici publice devin fragile. Ce valoare are o reformă economică dacă statul poate fi destabilizat prin presiuni externe? Ce valoare are o investiție în infrastructură dacă infrastructura critică rămâne expusă? Ce valoare are parcursul european dacă R. Moldova nu își poate consolida reziliența internă?

R. Moldova își propune să aloce 1% din PIB pentru apărare până în 2030

Armata Națională a R. Moldova, photo source: Ministerul Apărării de la Chișinău

Strategia prevede ca bugetul apărării să crească gradual până la 1% din PIB în 2030. Pentru 2026, calendarul indicat public vorbește despre 0,75% din PIB, adică în continuare un nivel modest raportat la mediul de securitate regional. Această creștere nu înseamnă militarizarea țării. Nu înseamnă pregătirea pentru ofensivă. Nu înseamnă abandonarea neutralității. Înseamnă, mai simplu și mai responsabil, că un stat neutru are obligația de a nu fi neputincios.

Neutralitatea nu este sinonimă cu dezarmarea. Neutralitatea nu înseamnă să speri că pericolele te vor ocoli din politețe. Neutralitatea solicită capacitatea de a-ți controla teritoriul, de a-ți proteja spațiul aerian, de a-ți pregăti instituțiile și de a transmite un mesaj clar. Republica Moldova nu caută conflictul, dar nici nu acceptă să fie tratată ca un spațiu lipsit de apărare. Practic, modernizarea armatei nu contravine neutralității, iar neutralitatea nu înseamnă pasivitate.

Criza guvernamentală actuală poate fi, paradoxal, un test de maturitate. Dacă fiecare schimbare de cabinet oprește programele de apărare, atunci statul nu are politică de securitate, ci doar intenții temporare. Dacă, însă, modernizarea Armatei Naționale continuă indiferent de turbulențele politice, atunci R. Moldova demonstrează că a înțeles lecția ultimilor ani, și anume faptul că securitatea națională trebuie scoasă din logica improvizației.

Asta nu înseamnă cec în alb pentru cheltuieli netransparente. Dimpotrivă. Tocmai pentru că apărarea devine mai importantă, controlul democratic trebuie să fie mai riguros. Achizițiile trebuie explicate, iar prioritățile trebuie comunicate public. Parlamentul trebuie să supravegheze. Societatea trebuie să înțeleagă de ce sunt necesare investițiile. Consolidarea securității nu se face împotriva cetățeanului, ci pentru cetățean. Ea nu trebuie să producă frică, ci încredere.

Cadru de cooperare cu UE și parteneriat de securitate, un avantaj pe care Chișinăul nu trebuie să-l risipească

Armata Națională a R. Moldova, photo source: Ministerul Apărării de la Chișinău

Republica Moldova are deja un cadru de cooperare cu Uniunea Europeană în domeniul securității și apărării. La summitul UE–Moldova din 22 iunie 2026, liderii europeni au reiterat sprijinul pentru suveranitatea, securitatea și reziliența Moldovei, inclusiv în contextul atacurilor hibride ale Rusiei și al războiului împotriva Ucrainei. Parteneriatul de securitate și apărare dintre UE și Moldova, semnat în 2024, vizează inclusiv combaterea amenințărilor hibride, securitatea cibernetică și întărirea capacităților instituționale.

Acesta este un avantaj pe care R. Moldova nu are voie să îl risipească. Într-un moment de criză politică internă, partenerii externi urmăresc nu doar cine va fi noul premier, ci și dacă statul își menține direcția. Continuitatea în domeniul apărării transmite seriozitate. Oprirea sau amânarea reformelor transmite slăbiciune.

De aceea, mesajul esențial trebuie să fie simplu, mai exact faptul că această criză guvernamentală trebuie rezolvată rapid, dar securitatea națională nu trebuie blocată până atunci. R.Moldova are nevoie de un guvern funcțional, dar are nevoie și de o politică de apărare care să nu depindă de fiecare turbulență politică. În fața unui mediu regional instabil, cea mai scumpă opțiune nu este investiția în securitate. Cea mai scumpă opțiune este iluzia că putem amâna securitatea fără consecințe.

Republica Moldova nu își permite luxul vulnerabilității. Iar un stat care vrea să fie european, suveran și respectat trebuie să înceapă prin a-și lua propria apărare în serios.