Acest vehicul de luptă fără echipaj (UCAV) reprezintă viziunea companiei pentru un sistem avansat de tip „loyal wingman”, capabil să zboare la viteze supersonice și să execute misiuni de atac în medii de luptă unde există o mare densitate de sisteme de apărare antiaeriană.
Proiectul A3: Caracteristici tehnice
![]()
Din punct de vedere al designului, A3 este total diferit de modelele subsonice propuse în alte programe de aeronave de luptă colaborative (CCA) dezvoltate în Statele Unite, țintind o capabilitate rară, și anume să aibă o performanță supersonică. Conceptul prezintă o configurație fără ampenaj vertical, o alegere constructivă extrem de curajoasă din partea companiei Saad, gândită strict pentru reducerea drastică a secțiunii radar (RCS).
Forma fuzelajului amintește de celebrul Saab Draken din perioada Războiului Rece. Pentru a optimiza amprenta termică și radar, duza motorului are o formă zimțată, o soluție constructivă prezentă și la avioanele de generația a cincea, cum ar fi F-35. Prizele de aer folosesc tehnologia DSI (Diverterless Supersonic Inlet), iar aripile scurte se îmbină perfect cu corpul aeronavei.
Pentru a păstra caracteristicile low-observable, sau stealth, cum sunt ele cel mai des cunoscute, armamentul și rezervele de combustibil vor fi amplasate într-un compartiment intern destul de generos pentru o aeronavă din această clasă. Conceptul pare să includă un radar compact integrat în botul aeronavei și senzori laterali, indicând o orientare către o capacitate avansată de detecție autonomă.
O tehnologie implementată în etape: Rolul variantelor propuse A1 și A2
![]()
A3 nu va fi un produs lansat peste noapte, a lăsat să se înțeleagă compania Saad. Ca parte a programului Autonomous Collaborative Platform (ACP), integrat la rândul său în conceptul strategic al Ministerului Suedez al Apărării (KFS - Koncept för Framtida Stridsflygplan), Saab dezvoltă mai întâi două modele prototip finanțate de stat: A1 și A2.
A1 urmează să efectueze primul zbor în următoarele 15 luni, cu scopul principal de a dovedi că suedezii de la Saab au capacitatea de a construi și a opera o dronă invizibilă pe radar. Va utiliza motorul General Electric F414, fiind același motor folosit și de avionul cu echipaj Gripen E/F.
Modelul A2 va extinde capabilitățile de luptă, fiind echipat tot cu motorul F414, și va dispune de compartimentul de armament mai sus menționat, urmând să fie folosit pentru teste de angajare, sisteme noi de senzori și testarea altor echipamente militare avansate.
Finalizarea etapelor A1 și A2 este stabilită pentru anul 2030. Trecerea la faza de dezvoltare a platformei A3 depinde însă de semnarea unui contract de producție din partea statului suedez. Dacă acest contract va exista, aeronava de serie A3 ar putea intra în serviciul operațional în mijlocul deceniului 2030.
Doctrina „Loyal Wingman”: Costuri reduse, capacitate de luptă maximă
Saab mizează pe un sistem operațional integrat în care avionul Gripen E funcționează ca platformă de comandă tactică. Un pilot aflat într-un Gripen E ar putea coordona grupuri de mai multe drone ACP (precum viitorul A3), trimițându-le în zonele cele mai puternic apărate de inamic pentru război electronic (EW), suprimarea apărării antiaeriene (SEAD) sau lovituri de precizie la mare adâncime. Aceste operațiuni vor fi susținute și de informațiile primite de la platformele aeriene de avertizare timpurie GlobalEye.
Azi, cel mai mare avantaj pentru orice forță aeriană este costul minim de operare al echipamentelor militare. Reprezentanții Saab estimează că costul pe ciclul de viață al unei drone ACP va fi de aproximativ o treime din cel al unui avion Gripen. Costul de achiziție, însă, ar putea permite flotelor aeriene să integreze două sau trei astfel de platforme autonome pentru prețul fiecărui Gripen achiziționat.
Astfel, o forță aeriană multiplică exponențial numărul de senzori și sisteme de arme disponibile în spațiul de luptă, permițând avioanelor de generația a patra, precum Gripen, să rămână extrem de relevante tactic fără a fi expuse unui nivel ridicat de risc într-un mediu de luptă complex.
Această nouă abordare a suedezilor anulează necesitatea unor investiții masive pe termen lung, uneori imposibile pentru statele europene cu bugete medii alocate apărării, în flote exclusiv compuse din aeronave cu echipaj uman din generația a cincea sau a șasea.