EXCLUSIV NATO în fața uzurii tehnologice: Experiența Ucrainei demonstrează necesitatea unei noi doctrine militare occidentale

Fostul comandant Zalujnîi explică ineficiența doctrinei NATO pe frontul ucrainean

Poate, pentru cei mai mulți, afirmația reprezintă un discurs defetist, dar ar trebui să o privim ca pe o diagnoză chirurgicală a limitelor tehnologice occidentale pe un câmp de luptă modern pe care Rusia l-a transformat în cel mai mare laborator de testare a contramăsurilor din istoria recentă. Avertismentul lui Zalujnîi, formulat săptămâna trecută în fața diplomaților la Kiev, ridică o problemă fundamentală privind viabilitatea actualei doctrine militare a NATO.

Fostul comandant ucrainean recunoaște eficiența inițială a armamentului occidental. Sistemele M142 HIMARS, obuzierele franceze CAESAR și artileria grea au modificat traseul războiului, forțând retragerea trupelor ruse din Herson și Insula Șerpilor. Cu toate acestea, Zalujnîi subliniază rapiditatea cu care complexul militar rus a reacționat.

Aceleași sisteme HIMARS, odată capabile să decimeze logistica inamică, au devenit, conform generalului ucrainean, aproape inutile în decurs de doar o lună, pe măsură ce trupele ruse au adaptat sistemele de război electronic (EW), bruind semnalul GPS și contracarând avantajul preciziei.

Acest ciclu rapid de adaptare demonstrează epuizarea resursei tehnologice pe care NATO a mizat în Ucraina. Afirmațiile lui Zalujnîi clarifică, în mare, unele aspecte inconfortabile şi anume că standardele și echipamentele NATO, concepute pentru conflicte asimetrice împotriva unor adversari inferiori tehnologic, întâmpină dificultăți majore în fața unui stat capabil de producție industrială de masă și inovare pe linia frontului. 

De ce se face apel la o transformare urgentă a NATO

Fostul general a descris doctrina actuală a Alianței drept una rămasă captivă în tiparele celui de-Al Doilea Război Mondial, susținând că forțele armate ucrainene au ajuns deja la un nivel tehnologic și tactic net superior.

Deși recentele comentarii referitoare la imposibilitatea aderării imediate a Ucrainei la NATO au generat o furtună mediatică (Ministerul de Externe de la Kiev fiind forțat să reitereze linia oficială pro-aderare), Zalujnîi s-a declarat un susținător ferm al Alianței. El a reamintit că a coordonat tranziția armatei ucrainene către standardele NATO încă din 2019, atrăgându-și destule critici pe plan intern. Totuși, el consideră că organizația însăși are nevoie de o transformare radicală pentru a face față amenințărilor contemporane.

Zalujnîi propune o adaptare forțată, în ritm accelerat, a NATO sau crearea unui nou bloc de securitate, cu un centru de greutate exclusiv european, oferind ca exemplu funcționalitatea Forței Expediționare Comune (JEF), condusă de Marea Britanie.

Acesta insistă pe ideea că Alianța Nord-Atlantică nu va fi pregătită să absoarbă Ucraina până când nu își va revizui propria doctrină de luptă, integrând experiența unui război industrial de uzură, dominat de drone, bruiaj electromagnetic și artilerie grea. 

Întrebarea lăsată de Zalujnîi pe masa liderilor occidentali este incomodă şi are nevoie de un răspuns acum: sunt pregătite armatele NATO să lupte direct împotriva Rusiei, având în vedere că doar armata ucraineană deține experiența reală a contracarării tacticilor Moscovei?

În timp ce NATO analizează aceste deficiențe, industria de apărare ucraineană caută propriile soluții ofensive, reducând dependența de livrările externe. Președintele Volodimir Zelenski a confirmat recent dezvoltarea unor rachete balistice naționale, în paralel insistând asupra partenerilor occidentali pentru furnizarea de interceptoare Patriot.

De asemenea, compania Fire Point se află în faza finală de certificare pentru rachetă balistică FP-7, așteptată pe front în următoarele luni, în timp ce modelul FP-9, cu o rază de acțiune care ar putea viza Moscova, este planificat pentru finalul toamnei. Efortul de dezvoltare este încă limitat de dependența față de componente provenite din alte state, dar reflectă determinarea ucrainenilor de a obține o capacitate de lovire de precizie la mare distanță, imună la limitările politice impuse de aliații occidentali.