Complicata victorie a lui Bernie Sanders

H.D. Hartmann / 23 feb 2020 / 09:16
Bernie Sanders, în timpul unui discurs politic. Sursă foto: Bernie Sanders Facebook
EXCLUSIV
Bernie Sanders, în timpul unui discurs politic. Sursă foto: Bernie Sanders Facebook

Este poate cel mai în vârstă candidat la președinția SUA. Are 78 de ani, este fost pro-sovietic, adept al marxismului și provine din Vermont, cel mai liberal stat din componența Americii. 

Apropierea de primul Trudeau (tatăl actualului prim-ministru candian) cunoscut pentru ferocitatea anti-americanismului său și luna de miere pe care și-a petrecut-o la Moscova (fapt real, nu basm), în anii nebuniei Războiului Rece, îl conturează pe Bernie Sanders ca un bătrân incapabil să uite prima sa iubire ideologică.

Și totuși, aseară, în Nevada, cea mai importantă etapă de dinainte marii confurntări electorale de marțea viitoare, Bernie, cu ochelarii săi inegali, cu pumnul strâns ca orice stalinist de modă veche, cu cărticica lui Mao în buzunarul de la piept, a cîștigat net voturile democrate. Că partidul democrat american a cunoscut o deviere de stânga inimaginabilă de la Carter încoace, nimeni nu o mai poate contesta. De la un centrismul care își avea pilonul în cutia milei publice, al cerșitului pe șoptite, democrații au ajuns să strige în gura mare că nu vor să muncească și că vor cât mai multe subsidii de la bugetul federal.

 

Candidații stângii care aspiră să îl înfrunte pe Trump

 

Bernie, batrânul marxist, le promite marea cu sarea, le promite iertări de datorii, le promite legalizarea drogurilor ușoare, le promite imigrație cât cuprinde și desigur desfințarea bogăției. Căci pentru democrații contemporani, astăzi a fi bogat reprezintă păcatul suprem, mai detestat decât orice altă crimă pe care un om ar comite-o. Pentru urmașii capitalismului unisex și ai gândirii unice, cea mai mare onoare este să nu muncească.

Mai mult, democrații reușesc să se răstească la oricine dorește să facă bani. Venezuelarizarea democraților se datorează marelui eșec al lui Hillary Clinton, învinsă în mod umilitor de către Donald Trump, un miliardar luat în tărbacă de însuși Oabama. Cangrena de extrema stângă de tip castrist, sau mai rău, de tip Maduro, a devenit un fapt. Sanders pare a fi cel mai calm dintre candidații democrați care se duelează pentru a deveni candidatul la președinție. Între ei se află un fost primar de orășel pierdut în continent, câteva femei dintre care una a susținut că este nativă indiancă până când testele genetice au dezmințit, alături desigur de doi mari grei: Biden și Bloomberg.

În afară de faptul că amândoi își pot amintii de zilele unui război mondial, cei doi mai au în comun și o istorie care numai comuniști nu îi face. Biden încă explică bâlbâit, prin săli aproape goale, cum nu a șantajat un președinte de țară europeană ca să îl dea afară tocmai pe procurorul care îi ancheta fiul băgat în afaceri cu un oligarh rus, iar celalălat, Bloomberg, miliardar putred de bogat, trebuie să explice cum din primar republican de New York, ales prin votul oferit de Giulliani, a devenit dintr-o dată mai mult decât socialist. În umbra acestora stau la pândă celebrele membre ale Squad, Ocasio Ortez, comunista de oțel a latinătiții nord americane și desigur Ilhan Omar, o somaliană, care din creștini proști și albi nu îi scoate pe americanii care au salvat-o de măcelul islamiștilor, pe ea și întreaga sa familie.

Deasupra tuturor tronează ca o regină fără coroană, leaderul Camerei Reprezentanților, celebra Nancy Pelosi, care la tinerețea sa de 80 de ani, după ce un papă personal a amenințat-o că o excomunică pentru socialismul ei anti-catolic, pare a transmite că SUA nu mai există decât pentru cei care se împotrivesc capitalismului și visului american centenar. În rest, pentru ea toți sunt rasiști și vânduți Rusiei, dacă nu cumva Chinei. Necaz mare, mai ales că, acum câteva zile s-a aflat că, încălzind ciorba a doua oară, CIA a binevoit să îl informeze pe Bernie despre cum Moscova vrea să îl ajute să câștige alegerile din acest an prin manipularea internetului. Orice analist cu grădinița făcută la zi ar ști că tocmai cea mai mare prostie ar fi ca Rusia să sprijine un comunist latinizat, dar, luptă cu minciuna, așa cum FBI a mai făcut-o timp de de doi ani de zile după ce Trump a câștigat alegerile.

 

Victoria lui Sanders, un dezastru pentru socialiștii americani

 

Socialiștii americani (să nu se bucure cei de prin România sau Europa) sunt total opuși socialiștilor cu care noi ne-am obișnuit.

Socialismul european are ștaif, are mincinoși de calitate, are deontologi repede săritori la sunetul dolăreilor ascunși prin ambasade, pe când latiniștii din SUA dau cu barda într-un mod ferm și metodic.

Fundamental, victoria lui Sanders este un dezastru pentru socialiștii americani. Provenit din filiera Partidului Comunist American, una din cele mai radicale forme marxiste pe care până și URSS a refuzat să o bage în seamă, Sanders provoacă o mutație absolut năucitoare în rândul elitei progresist-transgender americane.

După victoria lui din Nevada, toți deontologii (da și SUA are deontologi cu simbrie, nu numai România), după ce au băut, la nervi, prima sticlă de bourbon, au cerut cu glas tare ca Bloomberg să facă bine să îl învingă pe Sanders. Adică un miliardar, exponent al capitalismului feroce din New York, este alesul gânditorilor socialiști. Pentru că susțin ei, cu istoricul pro-sovietic al lui Sanders, ca urmare a lipsei de substanță din discursurile searbede, acesta va pierde sigur în fața unui Trump.

Cum actualul locatar de la Casa Albă este obsesia totală a progresiștilor elitari (nici cu republicanii nu îmi este rușine), stânga americană, cea care până mai ieri plângea de durerea pricinuită de imigranții ilegali și sărăcia acestora, dorește ca un miliardar care nu a văzut în viața lui un șomer, să câștige alegerile prezidențiale din SUA. Socialiștii de astăzi ai Americii democrate se roagă de un super bogat, Bloomberg, să câștige nominalizarea democrată în fața activistului sărac Sanders. O vulgarizare a politicii americane nu cred că s-a mai văzut.

Pe cealaltă parte a jocului politic, citim cum că nominalizatul pentru a fi DNI, adică spionul șef al lui Trump, ar fi fost, acum câțiva ani, plătit de Plahotniuc din Moldova. Fost ambasador al lui Trump la Berlin (unde interesele lui Plahotniuc erau masive, dacă nu mai sunt și astăzi), Grenell este indicat ca unul dintre agenții ascunși ai oligarhului moldovean și fugar, neraportând la fiscul american sumele de bani primiți pentru niscavai articole comandate din Chișinău.

Pe aici prin București un amabasador se dă de ceasul morții să ne spună că trebuie să vindem ce a mai rămas în proprietatea statului român (adică a poporului), adică să nu fim comuniști și să dăm totul pentru victoria capitalismului, pe când la Washington un simbriaș al lui Plahotniuc tocmai a primit cea mai mare funcție în aparatul de informații american. Mai mult, după ce o decadă ni s-au dat lecții despre corupția din România, despre influența nefastă a Rusiei în zonă, acum numai luni în urmă, am aflat, chiar din gura lui, cum un ditamai vicepreședinte al SUA dădea afară procurori generali prin Ucraina, iar fiul său primea contracte bănoase (1 miliard de verzișori) tocmai din China (aia comunistă, domnilor!), la două zile după ce aterizase din avionul oficial al lui tăticu, Air Force 2. Mai putem înțelege ceva din dezastrul imagologic și moral din jurul nostru?

Până mai ieri erau corupte elitele României, baronii și mai știu eu ce marțieni, astăzi democrații lui Clinton și republicanii lui Trump tocmai cer de la doi miliardari să se înfrunte la alegeri. Cum vine asta, nu tocmai s-a spus la București, chiar zilele trecute, că miliardarii, elitele și baronii nu sunt buni? Nu mai înțelege nimeni nimic. Mai putem avem resurse de încredere în reprezentanții SUA din lume, când aflăm siderați că republicani și democrați s-au alăptat de la ugerul generos al oligarhiei mondiale? Și pe ei nu îi intreabă nimeni despre corupție.

Amândoi Clintonii au fost acuzați de grave probleme de etică, administrația Obama a sacrificat națiuni întregi pentru a semna un diabolic și născut mort acord nuclear cu Iranul și noi tot nu ne-am învățat minte. Nu am învățat ceea ce bătrînii noștri știau din naștere că atunci când cineva care habar nu are de tine dar vine și te laudă, din senin, atunci să te sperii cel mai tare. Atunci când cineva se declară cel mai bun prieten al României, atunci să stai cu ochii în patru. Căci sigur există vreun fiu de pe malul Potomacului iubitor de galbeni nemunciți. Atunci când cineva îți spune că este rău cu China, că vin comuniștii de la Beijing să o spioneze pe Vulpița din Vaslui, atunci să te uiți dacă nu ți-au furat nevasta (să o cauți, în special în Air Force 2). Atunci când declari corupția problemă de securitate națională, distrugând România și toată clasa sa economică, alături de o întreagă clasă politică, în timp ce banii curgeau gârlă de la Plahotniuc spre Washington (și zeii mai știu spre ce alte capitale deontoloage de prin Europa), atunci ar trebui să fim mai atenți decât oricând. Căci marea corupție nu s-a născut pe Dâmbovița. Râul ăla a secat de mult timp. Parafrazând o celebră butadă a comunistului Deng Xioping: de la ultima eră glaciară marile minciuni nu mai trec pe lângă București. Ele doar distrug imensul capital de încredere pe care românii l-au avut în democrație.

Notă: Textul și opinia aparțin autorului

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2020 - Toate drepturile rezervate.
nxt.24
YesMy