Avion ucrainean F-16 din plastic: Cum a păcălit Ucraina o dronă rusească cu Starlink să lovească o machetă (Foto/Video)

Totuși, analiza detaliată a cadrelor și chiar recunoașterea parțială a unor surse rusești indică o realitate mult mai puțin spectaculoasă pentru Kremlin: ținta distrusă nu a fost o aeronavă F-16, care valorează milioane de dolari, ci o simplă machetă utilizată pentru antrenament și înșelare tactică.

Tehnologia Starlink a fost utilă, dar pe jumătate

Utilizarea dronei BM-35, cunoscută și sub numele de Italmas, reprezintă o îngrijorare tehnică pentru militarii ucraineni, spune analistul Serhiy „Flash” Beskrestnov. Această muniție kamikaze, propulsată de un motor pe benzină și capabilă să atingă distanțe de până la 500 de kilometri, a fost echipată recent cu terminale Starlink.

Integrarea acestei tehnologii permite operatorilor ruși un control în timp real și o rezistență sporită la sistemele de război electronic, oferind o precizie care, în teorie, ar trebui să asigure lovirea obiectivelor strategice de mare valoare.

Ironia situației de la Kanatove constă tocmai în această precizie tehnologică pusă în slujba unei erori de identificare. Deși terminalul Starlink a permis dronei să navigheze până în inima bazei aeriene aflate în regiunea Kirovohrad, rezultatul final a fost distrugerea unei structuri statice, cel mai probabil o momeală gonflabilă sau o machetă din lemn.

Faptul că Rusia a ales să investească resurse tehnice avansate pentru a lovi o țintă falsă subliniază eficiența strategiei ucrainene de a proteja flota reală de avioane F-16, livrată recent de partenerii occidentali.

Strategia momelii și absența evaluării post-atac

Ucraina a perfecționat arta dezinformării vizuale, desfășurând machete extrem de realiste pe aerodromurile expuse atacurilor cu rază lungă de acțiune. Aceste replici sunt concepute special pentru a atrage focul inamic și pentru a forța Rusia să își irosească arsenalul de drone și rachete de precizie pe obiective fără valoare militară.

În cazul incidentului de la Kanatove, lipsa oricăror dovezi suplimentare furnizate de Moscova după momentul impactului este considerată de analiștii independenți ca fiind dovada supremă a eșecului.

În mod obișnuit, atunci când forțele ruse reușesc să distrugă un echipament occidental de prestigiu, media de stat și canalele de monitorizare militară inundă spațiul public cu imagini de înaltă rezoluție ale resturilor carbonizate, confirmând astfel succesul misiunii.

Tăcerea care a urmat atacului de la Kanatove și recunoașterea chiar de către unele canale rusești că a fost vorba despre o machetă utilizată pentru instruirea personalului tehnic ucrainean demonstrează că victoria trâmbițată inițial a fost doar o operațiune de imagine menită să mascheze incapacitatea de a localiza avioanele reale.

O cursă a înarmării între vizibilitate și camuflaj

Incidentul de la baza Kanatove este un reper pentru stadiul actual al războiului de uzură, unde succesul nu depinde doar de puterea de foc, ci și de capacitatea de a induce inamicul în eroare.

În timp ce Rusia încearcă să adapteze tehnologia civilă de comunicații prin satelit pentru a-și ghida dronele în adâncimea teritoriului ucrainean, Kievul răspunde prin tehnici de inducere în eroare, transformând aerodromurile în decoruri de teatru militar unde resursele rusești sunt neutralizate prin simpla lor utilizare eronată.

Dincolo de propaganda momentului, rămâne certitudinea că interceptarea dronelor echipate cu Starlink reprezintă o prioritate pentru apărarea aeriană ucraineană. Totuși, atâta timp cât Moscova continuă să își raporteze victoriile pe baza unor lovituri asupra unor machete, avantajul strategic rămâne de partea celor care reușesc să își păstreze forțele reale intacte sub umbrela anonimatului tactic.