Zonă de conflict: Siria

Vladimir Neagu / 12 mai 2018 / 00:51
Siria, zonă de conflict
Siria, zonă de conflict

Războiul Civil Sirian a început în 26 ianuarie 2011. 

Siria a devenit republică independentă în 1946, când a fost eliberată de sub protectoratul francez după cel de-al doilea război mondial. Regimul democratic s-a încheiat trei ani mai târziu după loviturile de stat. A fost instaurată dictatura militară. În 1954, protestul popular împotriva regimului militar a transferat puterea de la armată la civili. Între 1958-1961, sistemul parlamentar a fost înlocuit cu guvern prezidențial executiv și centralizat. În 1983, printr-o lovitură de stat, guvernarea  Ba'ath a venit la putere. În anii următori, Siria a fost teatru de lovituri de stat și schimbări de guverne. În `71, Hafez al Assad, un alawit, s-a declarat pe el însuși drept președinte până la moartea să din anul 2000. Din 1970, branșă regional siriană seculară a fost autoritatea politică dominantă, fiind unicul partid politic de stat până la primul Consiliu Popular al Siriei în 2012, permițând alegeri libere și multipartidism. Hafez al-Assad a implementat o nouă Constituție în 31 ianuarie 1973, care elimina obligativitatea ca liderul să stat să fie de religie musulmană, ceea ce a dus la demonstrații masive. Assad era văzut ca inamicul lui Allah. Cu toate acestea, guvernarea sa a supraviețuit.

De la al-Assad tatăl la al-Assad fiul

El a murit în 2000. A fost succedat la președinție de Bashar al-Assad, fiul său. El și soția sa, Asma, de religie musulmană sunnită au fost educați în Marea Britanie. În iulie 2000-august 2001 s-a desfășurat Primăvară de la Damasc, o perioada de dezbateri politice și sociale privind reformele democratice sub conducerea lui Bashar al-Assad. Tentativa de democratizare s-a încheiat în august 2001. Zece activiști care militau pentru alegeri democratice și nonconformism civil au fost arestați arestați. Bashar al-Assad a menținut dictatura. În aprilie 2017, într-un interviu susținut la ziarul ceh Vecernji, susținea că teroriștii și rebelii jihadiști care operează în Siria sunt legați cu agendele statelor străine care îl vor înlăturat. 

Arabii sirieni împreună cu 600.000 de arabi palestinieni reprezintă 74% din populație. Din populația musulmană, 74% sunt suniți și sufiți, 13% șiiți, 8-12% fiind alawiți, 2% fiind mershdisi, 3% druzi și 10% sunt creștini.

Bashar al-Assad, la fel ca și tatăl său, e alawit. Alawitii controlează securitatea Siriei.

În ceea ce privește democrația, Assad a eșuat în tentativa de a democratiza Siria. Din 2011 Siria este considerat un stat eșuat, cuprins de anarhie și război civil. 

În 2011, în martie, au început primele proteste. Protestatarii au cerut reforme democratice și eliberarea prizonierilor politici. Protestele au fost înăbușite brutal cu arestarea unui băiat și al prietenilor săi, care au scris că ”poporul cere înlăturarea guvernului”. Un băiat de 13 ani a fost torturat și ucis. Guvernul a negat și a susținut că statul Qatar a incitat populația la protest. În 20 martie, au fost incediate sediile partidului Ba'ath și alte clădiri. Au avut loc ciocniri violente. Până în 8 aprilie, protestatarii aveau un singur scop: înlăturarea regimului Assad. În mai 2011, o mie de civili și 150 de soldați și polițiști au fost uciși în ciocniri violente. Multe forțe de ordine ar fi dezertat după ce poliția secretă și spionii ar fi executat soldații care au început să împuște civili. Tot mai mulți protestatari s-au înarmat. 

A urmat rebeliunea armată împotriva autorităților Republicii Arabe Siriene. Începutul insurgenței a fost marcat în 29 iunie 2011, când un grup de ofițeri a dezertat și a stabilit prima forță militară organizată de opoziție. Armata de rebeli a cerut înlăturarea lui Bashar al-Assad. Rebelii deveneau tot mai organizați și s-au luptat cu armata siriană, în ciuda numeroaselor încercări internaționale. Planul de armistițiu al ONU a fost declarat și aplicat de delegația specială a lui Kofi Annan și declarată în aprilie 2012. Administrația americană de atunci a făcut presiuni pentru a fi demis președintele sirian după violenșele asupra populației ce manifesta pașnic pentru reforme democrafice. 

Protestele au escaladat în 2012 - 2013. Războiul civil sirian s-a amplificat după ce armistițiul ONU a fost încălcat. Violențele s-au aprins în iunie 2012 și s-a ajuns la lupte de gherilă. În 25 mai 2012 a fost masacru la Houla, 108 oameni fiind executați. Din acel moment, au fost demarate operațiunile de ofensivă împotriva trupelor regimului. Președintele Assad a încercat, la 1 iunie, înăbușirea protestelor împotriva guvernului. Douăsprezece zile mai târziu, ONU a proclamat oficial că Siria e în război civil. Conflictul s-a împrăștiat în cele mai mari orașe, Damasc și Aleppo. Rebelii au continuat să avanseze spre toate fronturile. Pe 11 ianuarie 2013 grupările islamiste, inclusiv Frontul al-Nusra, a ocupat în totalitate baza aeriană Taftanaz în Idlib după săptămâni de lupte. În ianuarie 2013, ciocnirile au erupt din nou între rebeli și forțele kurde din Ras al-Ayn, forțele YPG s-au mutat în a respinge forțele regimului din zonele petroliere din provincia Hassakeh. Pe 6 martie 2013, rebelii au capturat orașul Raqqa, fiind prima capitală provincială pierdută de guvernul Assad. 

Din iulie 2013, situația a devenit îngrijorătoare, devenind un război civil total, Siria devenind un întreg front de război cu numeroase victime, dar fără schimbări teritoriale majore. Pe 28 iunie 2013, forțele rebele au capturat obiective strategice din orașul Daraa. La scurt timp după, opoziția siriană a declarat război unei grupări islamice teroriste- Statul Islamic al Irakului și Levantului, ce devenea tot mai dominant pe frnt, ucigând și rebeli și forțele loialiste ale lui Assad. Un avans major a avut loc pe 6 august 2013, rebelii capturând baza militară aeriană Menagh după 10 luni de asediu.

Pe 21 august 2013, în regiunea Ghouta a avut loc un atac chimic din care a rezultat mii de răniți și sute de morți. Atacul a fost urmat de ofensive militare conduse de forțele regimului. Atacul chimic a fost atribuit regimului Assad ceea ce a atras atenția Comunității Internaționale care a cerut imediat regimului dezarmarea imediată și distrugerea armelor chimice.

Spre finalul anului 2013, Armata Siriană guvernamentală a condus numeroase operațiuni de ofensivă împotriva luptătorilor și rebelilor de opoziție pe multe fronturi. Alături de aliații săi, Hezblollah și brigada al-Abas, trupele regimului au lansat o ofensivă în Damasc și Aleppo în noiembrie 2013. Lupte dintre forțele kurde, rebeli și frontul al-Nusra au continuat în alte zone.

După estimări, până la data de 1 februarie 2012, au fost uciși în tulburări cel puțin 14.000 oameni, multe mii de demonstranți și răsculați au fost răniți, circa 14.000 persoane au fost arestate, iar circa 14.000 s-au refugiat în Turcia și Liban. Liga arabă și ONU au întreprins încercări de a convinge pe președintele Assad să înceteze represiunea sângeroasă a manifestațiilor, să procedeze la reforme și să ajungă la o înțelegere cu opoziția. Atât ONU cât și guvernul Siriei sunt de acord că protestatarii au legături cu grupările teroriste. Procesul de reforme a fost început, în primul rând fiind schimbată Constituția.

Tensiunile cu ISIS

Tensiunile dintre rebelii moderați și radicalii islamiști a debutat pe 18 septembrie 2013 când forțele ISIS au capturat orașul de frontieră Azaz de la forțele FSA. Conflictul a escaladat asupra Azaz în octombrie-noiembrie când ISIS au capturat orașul Atme de la brigada FSA. Pe ianuarie 2014, armata Mujahedinilor, Armata Siriană Liberă și Frontul Islamic au lansat ofensive asupra ISIS în Aleoppo și Idlib. Un oficial al rebelilor declara că rebelii au atacat ISIS, mențînând control în proporție de 80% orașele din Idlib și 65% în Aleppo împotriva ISIS.

Pe 6 ianuarie, opoziția a efectuat operațiunea de expulzare al forțelor ISIS din orașul Raqqa, cea mai mare fortăreața al teroriștilor. Pe 8 ianuarie, rebelii i-au expulzat pe teroriști și din Aleoppo. Dar întaririle ISIS din Deir ez-Zor au lansat operațiunea de recapturare al așezărilor învecinate din jurul orașului Raqqa. În ianuarie ISIS a capturat întregul oraș Raqqa, rebelii încercând să poarte lupte dure în Aleppo și alte sate vestice.

Pe 29 ianuarie, aviația turcă de la frontieră a tras într-un convoi ISIS în provincia Aleppo, ucigând 11 luptători ISIS și un emir ISIS. Rebelii au confirmat că au ucis un comandant secund al ISIS, Haji Bakr, care a fost șef al consiliului militar și fost ofițer militar din armata irakian din timpul regimului Saddam Hussein. În februrie, frontul al-Nusra s-a alăturat luptei în sprijinirea forțelor rebele, respingând forțele ISIS din Deir Ezzor. În martie, ISIS s-a retras în totalitate din Idlib. Pe 4 martie, ISIS s-a retras din orașul Azaz și satele învecinate, alegând să-și consolideze poziția în jurul orașului Raqqa anticipând escladarea luptei cu al-Nusra. Pe 19 august, Abu Abdullah al-Iraqi, un comandant ISIS care sprijinea teroriștii în organizarea atentatelor cu masine capcană a fost ucis de luptătorii Hezbollah. În Raqqa, armata siriană a preluat controlul asupra orașului Al-Ejeil. Între timp, oficialii occidentali cereau Turciei să nu mai permită teroriștilor ISIS s traverseze granița dintre Siria și Irak. A trecut mult timp până când americanii să realizeze că turcii nu aveau nicio intenție de a securiza granița, de aceea oficialii americani s-au decis să lucreze cu kurzii sirieni pentru a închide granița. 

Intervenția Turciei

Pe 12 august 2016, forțele siriene democratice au capturat Mandbij de la ISIS. Pe 22 august, kurzii din YPG au capturat Ghwairan de sub controlul regimului. Pe 24 august 2016, Turcia a invadat Siria. Forțele turcești au captrut Jarabulus controlat de ISIS în cadrul operațiunii "Scutul Eufratului" . Guvernul sirian a denunțat intervenția că o violare a suveranității și că lupta împotriva terrismului nu se termină prin a anihila ISIS, ci prin a-l înlocui cu alte organizații teroriste susținute de Turcia.

Armistițiu

În decembrie 2016, forțele siriene au reapturat toate zonele rebele din Aleppo dup ani de lupte.Pe 15 decembrie, Assad a celebrat eliberarea orașului. Pe 29 decembrie Rusia, Turcia și Iran a anunțat un armistițiu general dintre guvernul sirian și opoziție printr-un acord trilateral, fiind permisă doar atacarea țintelor și unităților teroriste. ONU a raportat că 4 milioane de oameni în Damasc nu au acces la apă potabilă din cauza afectării infrastructurii. Forțele guvernamntale au capturat Wadi Barada rezolvand problema aprovizionării apei. Pe 14 februarie 2017,armistițiul a fost încălcat în urmă ciocnirilor dintre rebeli și regim în Daraa. Pe 23 februarie a fost organizată conferință de pace de la Geneva. Pe 23 februarie, turcii au capturat Al-Bab de la ISIS. Pe 17 martie, sirieniii au tras cu rachete S-200 asupra avioanelor israeliene ce zburau deasupra înălțimilor Golan. Pe 23 martie, forțele siriene democratice au debacat pe pensinsula la vest de Raqqa prin bărci și elicoptere prin a tăia accesul spre Raqqa spre care avea să între Armata Siriană Arabă.

Înfrângerea teroriștilor

Pe 6 decembrie 2017, guvernul rus a declarat că Siria a fost eliberată în totalitate de ISIS. Pe 11 decembrie, președintele Vladimir Putin a vizitat baza rusească din Siria, anunțat retragerea parțială a forțelor ruse din Siria. Pe 26 decembrie, ministrul apărării Sergey Shoigu a declarat că va amplasa permanent forțe militare rusești în portul Tartus și aeroportul Hmeymim. Serghey Lavrov, ministrul de externe, a luat în considerare că trupele americane să părăsească Siria odată ce teroriștii vor fi anihilați.

Atacuri chimice

Pe 4 aprilie 2017 a fost comis atacul chimic la Khan Shaykhun, în Idlib. S-a raportat că guvernul sirian a bombardat zona cu arme chimice asupra populației, eliberând un gaz toxic, inclusiv sarin, ucigând 74 de oameni și rănind alți 557. În urmă investigației condusă de SUA, Marea Britanie, Turcia, Franța, Arabia Saudită și Israel, atacul i-a fost atribuit forțelor regimului sirian. Assad a negat că a folosit arme chimice, iar Ministerul Apărării al Rusiei a declarat că aviația siriană a bombardat depozite ale forțelor rebele ce conțineau de arme chimice. În dimineață zilei de 7 aprilie 2017, nu înainte de a avertiza forțele militare rusești, SUA a lansat 59 de rachete de croazieră din Marea Mediterana asupra bazei aeriene Shayrat din Siria ce aparținea guvernului sirian. Bombardamentul a fost ordonat de președintele american Donald Trump că răspuns direct pentru atacul chimic de la Khan Shaykhun. A fost prima acțiune militară unilaterală efectuată de SUA asupra forțelor guvernului sirian Ba'athis. 

Lovitura lui Trump

Pe 11 aprilie 2018, Președintele american Trump a avertizat Rusia printr-o postare de pe Twitter că va bombarda Siria , adăugând că "Rusia nu ar trebui să fie partener cu un animal care își ucide oamenii" și că va lovi Siria cu rachete. Avertismentul președintelui american vine la scurt timp după ce ambasadorul Rusiei în Libia, Alexander Zasypkin, a declarat că orice rachetă lansată de SUA către Siria va fi doborâtă, iar bazele de lansare vor fi atacate. La scurt timp după, flota rusă s-a retras din portul Tartus anticipând atacul.

Pe 13 aprilie, Donald Trump a anunțat că a bombardat Siria, alături de aliații săi, Președintele Franței Emmanuel Macron, și premierul Marii Britanii Theresa May.

Țintele stabilite de Pentagon au fost centrul de cercetare Barzah din Damasc, fiind lovit de 57 de rachete Tomahawk și 19 rachete JASSM, complexul de depozite cu arme chimice Him Shinshar, cât și compexul de buncăr cu arme chimice din Homs, fiind lovite de 9 rachete Tomhawk, 8 rachete Storm Shadow, 3 rachete MdCN și 9 rachete SCALP.

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.26