Armata României în ziua atacului URSS-ului pentru eliberarea teritoriilor ocupate

Tudor Curtifan / 22 iun 2021 / 11:44

Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.

Acceptarea ultimatumului sovietic din iunie 1940 când Regatul României a cedat fără să tragă un singur glonț Basarabia, nordului Bucovinei şi Ţinutul Herţei, a reprezentat o umilință de proporții pentru Armata României care s-a văzut nevoită să cedeze sovieticilor teritorii românești în pofida asigurărilor factorului politic că țara noastră era pregătită de orice sacrificii.

 

Raptul teritorial din 1940 a dus la momentul 22 iunie 1941

 

Sigur că deznodământul ar fi fost oarecum același, sigur că ne putem imagina că Armata Roșie ar fi zdrobit în calea ei trupele noastre, însă decizia politică avea să aibă consecințe dramatice, pe termen lung, consecințe pe care le mai resimțim și azi (n.a. - vezi situația din Basarabia). Iar aceste consecințe, analizate pe termen lung, sunt mai grave decât o rezistență armată în fața sovieticilor. Dar aceasta e altă discuție.

1940 a fost un an fatidic, România Mare prăbușindu-se în doar trei luni. După ce în 28 iunie 1940 ne-am supus ultimatumului sovietic, a urmat pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, cedarea către Ungaria a Transilvania de Nord iar pe 10 septembrie 1940 era ratifică cedarea Dobrogei de Sud către Bulgaria.

În ceea ce privește capacitatea militară a Armatei Regatului României din iunie 1941, cităm o analiză a istoricului militar Manuel Stănescu, semnată pentru publicația Historia, și din care aflăm că la declanşarea operaţiunilor militare forţa combativă a armatei nu era fundamental schimbată faţă de anul precedent.

 

Capacitatea de luptă a Armatei României în momentul atacului 

 

Conform recensământului din 6 aprilie 1941, România avea o populaţie de 13.535.757 de locuitori, din care partea masculină reprezenta 49, 3%, respectiv 6.674.757 de persoane. Potrivit calculelor specialiştilor, potenţialul mobilizabil se cifra la circa 2.200.000 persoane, ceea ce reprezenta  32, 9% din populaţie şi 16, 2% din total.

În planul de mobilizare pe anul 1941, în vigoare la 22 iunie, efectivul total de militari se ridica la 1.139.604 militari, din care 39.476 ofiţeri, 57.003 subofiţeri şi 1.043.126 trupă. Planul de mobilizare cuprindea Marele Cartier General, trei comandamente de armată, 11 de corp de armată, 214 formaţiuni operative, 24 formaţiuni de servicii operative, 41 de comandamente, unităţi şi formaţiuni de zonă interioară.

Aeronautica (aviaţia şi artileria antiaeriană) dispunea de 50 de escadrile, dintre care 17 de vânătoare, 15 de bombardament, 7 de observaţie, 6 de legătură şi altele. Totalul avioanelor era de 1.061, dintre care 440 erau pentru şcoală şi instrucţie. Principala forţă a aeronauticii române care a acţionat în campania anului 1941 a fost Gruparea aeriană de luptă, ce avea 253 de avioane, dintre care 205 operative.

Marina (compusă din Divizia de Mare şi Divizia de Dunăre) avea 39 de nave de luptă mai importante, dintre care 22 maritime şi 17 fluviale: patru distrugătoare, submarinul Delfinul, trei vedete torpiloare, trei puitoare de mine etc.

De precizat că toate aceste cifre sunt văduvite de raptul teritorial din 1940 și, așa cum semnalează istoricul militar Manuel Stănescu, raptul din 1940 a dus și la distrugerea coloanei vertebrale a sistemului militar - râul Nistru, Carpaţii Orientali, „porţile” Someşului şi Mureşului, Munţii Apuseni.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy