Avioanele F-16 românești în acțiune: Prima interceptare a bombardierelor rusești Tu-22M3 deasupra Mării Baltice (FOTO)
22 Aprilie 2026
Interesul militar crește în jurul rachetei Saqr-358, care este acum descrisă în rapoartele internaționale ca fiind una dintre cele mai periculoase arme neconvenționale de apărare aeriană apărute în ultimii ani, după performanța sa remarcabilă în războiul dintre Iran, Statele Unite și Israel.
Transformările aduse de racheta Saqr-358 se extind la o reevaluare completă a conceptelor moderne de război aerian, în special a celor bazate pe drone, care ani de zile au fost un element crucial al superiorității militare americane.
Design neconvențional: Saqr-358 combină trei tehnologii
Racheta Saqr 358, prezentată în 2023, cu ocazia vizitei în Iran a ministrului apărării de atunci Serghei Șoigu. / mil. ru
Racheta iraniană Saqr-358 aparține categoriei hibride de tip ”loitering munitions” destinată țintelor aeriene, care combină elemente de rachete sol-aer, rachete de croazieră și sisteme de autoapărare, oferindu-i o capacitate unică de a rămâne în aer pentru perioade lungi de timp înainte de a lovi o aeronavă sau dronă aeriană.
Spre deosebire de rachetele convenționale care se bazează pe ghidare radar continuă, această rachetă de este lansată către o zonă predeterminată după care începe să se rotească în cerc până când identifică o țintă potrivită. Acest lucru permite crearea de ambuscade aeriene ascunse, fără a fi nevoie de sisteme de apărare aeriană mari, ușor de detectat.
Cum funcționează?
Racheta Saqr-358 are aproximativ 2,7 metri lungime și cântărește aproximativ 50 de kilograme. Funcționează în două etape. Prima etapă folosește un booster cu combustibil solid pentru lansare, care apoi se separă, iar un mic motor cu reacție alimentează racheta în timpul fazei sale de zbor.
Acest mecanism îi conferă o rază de acțiune de 100 până la 150 de kilometri și o autonomie de până la o oră, timp în care se deplasează pe o traiectorie în formă de opt în așteptarea țintei sale.
Țintele preferate: Dronele
Racheta este special concepută pentru a viza dronele lente, de altitudine medie, cum ar fi MQ-9 Reaper, precum și alte aeronave de recunoaștere precum Hermes 900 și ScanEagle.
Racheta Saqr poartă un focos care cântărește aproximativ 10 kilograme, echipat cu un senzor de proximitate, permițându-i să distrugă ținte aflate pe o rază de distrugere de până la 30 de metri. Acest lucru este suficient pentru a doborî dronele care se bazează pe structuri ușoare și expuse.
Greu de descoperit și bruiat
Una dintre cele mai importante caracteristici ale rachetei Saqr-358 este dependența sa de un sistem de ghidare complet pasiv. Nu emite semnale radar detectabile, ci se bazează pe senzori infraroșii, sisteme optice și de navigație internă.
Acest lucru face dificilă detectarea de către aeronavele vizate, mai ales că motorul său mic își reduce semnătura termică, permițându-i să se apropie de ținte fără avertisment.
Cost redus împotriva țintelor de înaltă tehnologie
Racheta costă între 20.000 și 90.000 de dolari, o sumă mică raportată la costul dronelor vizate de Iran, care poate ajunge la 30 de milioane de dolari per aeronavă, cum ar fi MQ-9.
Această diferență semnificativă de cost schimbă ecuația militară într-o nouă direcție, făcând posibilă lovirea unor ținte de mare valoare și înaltă tehnologie folosind mijloace ieftine - un scenariu tot mai întâlnit în noul model de război asimetric.
Răspândirea regională și o schimbare a echilibrului de putere
Racheta a apărut pentru prima dată în 2019, după interceptarea unor transporturi despre care se crede că sunt destinate grupării Houthi. Utilizarea sa s-a extins ulterior în Yemen, Siria, Irak și Liban prin intermediul grupărilor susținute de Iran din regiune.
Începând cu noiembrie 2023, rebelii Houthi din Yemen (care utilizează Saqr-358 sub licență sau prin transfer iranian) au revendicat doborârea a cel puțin 14-15 drone MQ-9 Reaper.
În contextul tensiunilor recente (2024-2026), rapoartele indică faptul că acest sistem a fost utilizat intens împotriva flotelor de supraveghere ale SUA și Israelului, contribuind semnificativ la pierderea a aproximativ 24 de drone MQ-9 în diverse etape ale disputelor.
Un impact direct asupra strategiei SUA
Statele Unite se bazează în mare măsură pe drone pentru misiuni de recunoaștere și supraveghere, ceea ce face ca apariția acestei rachete să fie o provocare directă pentru acest model operațional.
Rapoartele indică faptul că proliferarea continuă a acestui tip de armă ar putea obliga Washingtonul să își ajusteze tacticile, utilizând escorte aeriene, echipamente de bruiaj mai performante sau zburând la altitudini mai mari pentru a atenua riscurile.
De ce monitorizează China această armă?
Sistemul de rachete Saqr-358 primește o atenție deosebită din partea Chinei, care îl consideră un model practic pentru contracararea superiorității tehnologice prin mijloace ieftine.
Acest tip de armă ar putea fi potrivit pentru contracararea dronelor în zone sensibile, cum ar fi Marea Chinei de Sud, mai ales că se bazează pe componente relativ simple și poate fi produs în masă.
Limitările capacităților: Unde se termină impactul rachetei?
În ciuda avantajelor sale, racheta se confruntă cu limitări clare, în special viteza redusă, care o împiedică să angajeze avioane de vânătoare sau rachete rapide.
În plus, dependența sa de senzori pasivi necesită o apropiere specifică de țintă, reducându-i eficacitatea împotriva țintelor avansate sau a celor care utilizează tehnici de manevră și stealth.
