Mai există Ucraina ca stat pentru Statele Unite sau a rămas doar un teritoriu de negociat: Cum s-a ajuns la amputarea teritoriilor ucrainene de dragul Rusiei?

Cristian Soare |
Data actualizării: | Data publicării:
Ukrainian Army. Photo credit: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Ukrainian Army. Photo credit: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine

Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.

Suntem martorii trecerii de la o diplomație bazată pe valori la o diplomație tranzacțională pură, în care Ucraina riscă să devină o simplă notă de subsol într-un contract imobiliar geopolitic, negociat peste capul celor care mor în tranșee.

În viziunea noii administrații care se prefigurează la Washington, războiul din Ucraina nu pare a fi înțeles ca o luptă existențială între democrație și revizionism imperial, ci mai degrabă ca o „afacere proastă” care trebuie lichidată rapid, indiferent de costurile morale sau politice pe termen lung.

Trimiterea lui Jared Kushner și Steve Witkoff, figuri fără background diplomatic clasic, dar cu o vastă experiență în imobiliare și negocieri de culise, este un semnal cât se poate de clar asupra modului în care este privit dosarul ucrainean.

Pentru echipa lui Trump, Ucraina este eminamente tranzacționabilă. Crimeea, Donbasul, precum și părți din Herson și Zaporojie sunt percepute ca „active toxice” la care Kievul trebuie să renunțe pentru a salva restul „companiei”, o abordare care ignoră complet realitatea istorică și reduce națiunile la simple linii pe o hartă ce pot fi șterse și redesenate.

 

Trump este gata să recunoască controlul Rusiei asupra teritoriilor ucrainene ocupate

Oferta americană de a recunoaște controlul rusesc, chiar și sub eticheta „de facto”, reprezintă o victorie imensă pentru Vladimir Putin, validând strategia Kremlinului conform căreia forța brută, aplicată suficient de mult timp, devine lege.

Mai grav este că această manevră confirmă temerile est-europenilor privind irelevanța Europei în noua arhitectură de securitate. Citatul cel mai interesant din The Telegraph - „Americanilor nu le pasă de poziția europeană” - arată că avertismentele aliaților sunt ignorate, iar principiul „nimic despre Ucraina fără Ucraina” riscă să devină o glumă sinistră a istoriei recente.

Fără garanțiile de securitate americane ferme și fără o unitate transatlantică, Europa este redusă la rolul de spectator neputincios la propria sa divizare.

 

Va reține istoria că Ucraina „a fost odată o țară”?

Întrebarea fundamentală pe care trebuie să ne-o punem în acest context sumbru nu este unde se va opri linia frontului, ci ce va mai însemna statul ucrainean după acest război.

Dacă un acord de pace este forțat în acești termeni, cu pierderi teritoriale masive și, probabil, cu o neutralitate impusă, care este o altă obsesie veche a Moscovei, Ucraina riscă să își piardă viabilitatea ca proiect statal.

Există riscul real ca, peste decenii, istoricii să scrie despre Ucraina la timpul trecut, nu neapărat în sensul dispariției fizice de pe hartă, ci în sensul încetării funcționării sale ca stat suveran, capabil să-și decidă propriul destin.

O Ucraină amputată, cu milioane de refugiați care nu se vor mai întoarce niciodată într-o țară instabilă, riscă să devină o zonă gri, o „țară a nimănui” între NATO și Rusia, un simplu obiect al influenței rusești.

Planul vehiculat este, în esență, o capcană, deoarece Vladimir Putin a declarat deja clar că, pentru Rusia, recunoașterea Crimeei și a regiunilor anexate nu este un punct final, ci un punct de plecare pentru discuții.

Obsesia legalistă a liderului de la Kremlin nu se mulțumește doar cu controlul de facto, ci dorește umilința Occidentului prin recunoașterea de jure, practic semnarea de către Washington a actului de proprietate al Rusiei asupra teritoriilor furate.

Deși oficialii ucraineni, precum Andrii Yermak, invocă corect Constituția care interzice cedarea de teritorii, realitatea crudă ne arată că dreptul intern pălește în fața presiunii marilor puteri.

Dacă SUA oprește robinetul cu arme și bani, Constituția Ucrainei nu va putea opri tancurile rusești.

Suntem, din păcate, într-un moment de tip Yalta 2.0. Diferența majoră este că, spre deosebire de 1945, împărțirea sferelor de influență nu se face după un război mondial câștigat, ci pentru a evita unul, cu prețul sacrificării unei națiuni care a crezut cu naivitate în promisiunile Occidentului.

Dacă planul Trump-Kushner merge înainte, mesajul transmis lumii intregi o sa fie urmatorul: agresiunea este recompensată. Teritoriul ucrainean rămâne tranzacționabilă, o monedă de schimb între un hegemon obosit și un imperiu revanșard, iar istoria ar putea reține doar că, odată, a existat o speranță numită Ucraina.

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News


Articole Recomandate

Get it on App Store Get it on Google Play

Citite săptămâna aceasta

Parteneri






CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2025 - Toate drepturile rezervate.
pixel