Corpul Pușcașilor Marini al SUA (USMC) a lansat o adevărată provocare pentru baza industrială de apărare, încercând să determine dacă sectorul comercial poate face tranziția de la producția artizanală la cea de masă pentru dronele de tip First-Person View (FPV).
Printr-o solicitare emisă recent de Comandamentul Sistemelor Navale Aeriene (NAVAIR), Pentagonul a stabilit un obiectiv pe cât de ambițios, pe atât de agresiv: achiziția a 10.000 de drone FPV într-un singur an, impunând totodată un plafon de preț de 4.000 de dolari per unitate.
Prin aceasta achiziţie putem sesiza o schimbare fundamentală în doctrina americană – Armata SUA începe să trateze sistemele aeriene fără pilot nu ca pe echipamente de cercetare reutilizabile, ci ca pe resurse destinate unei rate mari de uzură, proiectate să fie folosite intensiv și pierdute în luptă.
Miza acestui demers depășește simpla achiziție de hardware, reprezentând o încercare de a replica agilitatea observată pe frontul din Ucraina în cadrul sistemului rigid de achiziții al Pentagonului.
Citește și
Solicitarea NAVAIR pune industria americană în fața unei ecuații economice complicate, deoarece plafonul de 4.000 de dolari trebuie să acopere nu doar drona, ci întregul sistem, inclusiv ochelarii VR, stațiile de control, bateriile și infrastructura de reîncărcare.
Nu sunt acceptate dronele FPV care conţin componente din China
Mai mult, furnizorii trebuie să garanteze un lanț de aprovizionare „curat”, conform legislației americane care interzice utilizarea componentelor provenite din China, Rusia sau Iran, o cerință care elimină din start avantajul costurilor reduse oferit de piața civilă dominată de Beijing.
Din punct de vedere operațional, Pușcașii Marini nu caută un produs finit static, ci o platformă modulară pe care soldații să o poată modifica și repară direct în tranșee, fără asistență din partea producătorului.
Solicitarea pune un accent deosebit pe capacitatea de „militarizare” în teren, permițând integrarea unor muniții de la terți, cum ar fi grenade sau proiectile de mortier de 30 mm.
Această cerință reflectă o înțelegere profundă a ciclului de adaptare rapidă necesar în războiul modern, unde contramăsurile electronice evoluează la fiecare câteva săptămâni, obligând forțele de atac să își ajusteze tehnologia aproape în timp real.
„Sprint industrial” - 10.000 de drone FPV în decurs de un an
Calendarul propus este unul de tip „sprint industrial”, cu termene care încep oficial în aprilie 2026. Planul prevede livrarea a 5.000 de sisteme în primele șase luni, urmată de o dublare a volumului până la atingerea țintei de 10.000 de unități în decurs de un an.
Pentru a susține această infuzie masivă de tehnologie, USMC a început deja să pună bazele unor centre de instruire, cu scopul de a certifica sute de operatori de drone de atac până în luna mai.
Dincolo de specificațiile tehnice precum arhitectura deschisă OpenMAVLink sau integrarea inteligenței artificiale pentru urmărirea țintelor, acest program este un semnal clar transmis marilor contractori din domeniul apărării.
USMC demonstrează că prioritatea actuală este producția de serie la scară largă în detrimentul platformelor sofisticate, însă disponibile în cantități insuficiente pentru un război de uzură.
Dacă industria va reuși să livreze cantităţile cerute sub plafonul de preț impus, acesta ar putea deveni noul standard de achiziție pentru întregul aparat militar american, definind o nouă eră în care cantitatea și viteza de adaptare devin calități tactice superioare complexității tehnologice tradiționale.
Front unit împotriva „Doctrinei Donroe”: Cum vor aliații europeni să protejeze Groenlanda de o eventuală anexare americană
