Experții americani dau verdictul: Până în 2030 a patra cea mai puternică industrie de apărare din lume va fi Coreea. Doar în Golf sistemul Cheongung-II a interceptat 29 din 30 de rachete
04 Aprilie 2026
Președintele Volodimir Zelenski a ridicat ștacheta negocierilor cu statele din Orientul Mijlociu și zona Golfului, indicând clar că Ucraina nu mai este dispusă să ofere asistență tehnică și know-how în domeniul sistemelor fără pilot fără o contrapondere militară pe măsură. Kievul vizează în mod specific sistemele de apărare antirachetă de tip THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), singurele capabile să asigure o interceptare reală a rachetelor ruseşti și să creeze un strat defensiv superior sistemelor Patriot PAC-3 MSE. Totuși, această strategie de „troc tehnologic” se confruntă cu bariere logistice și geopolitice care fac transferul acestor baterii imposibil în contextul actual de securitate.
Propunerea Ucrainei se bazează pe experiența de luptă unică acumulată în ultimii ani, în special în utilizarea și contracararea dronelor, o monedă de schimb extrem de valoroasă pentru monarhiile din Golf amenințate constant de rachetele şi dronele lansate de Iran. Zelenski mizează pe faptul că sistemele THAAD ar putea ţine la distanţă de Ucraina aeronavele rusești care lansează bombe ghidate (KAB) la cel puțin 200 de kilometri de linia frontului, eliminând practic această amenințare tactică.
Din punct de vedere tehnic, sistemul THAAD ar acoperi segmentul pe care rachetele PAC-3 nu îl pot gestiona eficient, vizând rachete balistice cu rază medie precum Iskander-M sau noile sisteme rusești de tip Oreșnik.
De ce sistemul THAAD rămâne o țintă imposibilă pentru Ucraina?
Obstacolul principal în calea acestei tranzacții este însă vulnerabilitatea directă a statelor posesoare din Orientul Mijlociu. În prezent, la nivel mondial există doar 11 baterii THAAD operaţionale, dintre care Emiratele Arabe Unite dețin două, iar Arabia Saudită una singură, livrată recent în 2025. Niciuna dintre aceste țări nu este dispusă să își compromită propria securitate națională într-un moment de tensiune maximă cu Teheranul, potrivit publicației ucrainene DEFENSE EXPRESS.
Mai mult, eficacitatea sistemelor deținute de Emiratele Arabe Unite a fost grav afectată de atacurile iraniene recente, care au dus la distrugerea radarelor AN/TPY-2. Această componentă este creierul sistemului THAAD, responsabilă pentru identificarea țintelor balistice și separarea lor de țintele false, iar pierderea acestor unități a scos practic sistemele din starea de alertă operaţională.
O altă barieră insurmontabilă este costul și ritmul de producție al infrastructurii radar. Un singur radar AN/TPY-2 are un preț de achiziție cuprins între 500 de milioane și un miliard de dolari, iar termenele de livrare se întind pe parcursul mai multor ani. Statele Unite, care dețin restul de șapte baterii, nu au capacitatea industrială de a înlocui rapid unitățile distruse în Orientul Mijlociu și nici voința politică de a transfera propriile sisteme de avertizare timpurie către Ucraina.
Veto american și penurie de rachete
Administrația de la Washington păstrează un veto absolut asupra oricărui re-export de tehnologie THAAD, iar prioritățile actuale ale Pentagonului sunt axate pe refacerea propriilor stocuri și pe protejarea bazelor din regiunea Indo-Pacific.
Nici situația muniției nu este mai încurajatoare pentru ambițiile Ucrainei. Ritmul actual de producție pentru interceptorii THAAD este de aproximativ 96 de rachete pe an, un volum total insuficient pentru a acoperi cererea globală și consumul ridicat generat de conflictele active. Chiar dacă Arabia Saudită și-a asumat achiziția a șapte astfel de sisteme pentru suma de 15 miliarde de dolari, livrările sunt programate să se încheie abia în 2028.
Prin urmare, ideea că Riadul sau Abu Dhabi ar putea ceda o baterie Ucrainei în schimbul dronelor ucrainene este nerealistă, deoarece inventarul extrem de limitat de care dispun aceste țări nu permite înstrăinarea niciunei unități de foc fără a genera vulnerabilități strategice imediate.
În concluzie, deși Ucraina deține un avantaj competitiv prin expertiza sa în războiul cu drone, complexitatea sistemului THAAD îl plasează într-o categorie de armament care nu poate fi tranzacționată rapid. Dincolo de dorința politică a Kievului, realitatea tehnică indică un deficit acut de radare AN/TPY-2 și de rachete interceptoare, dublat de o lipsă de personal instruit pentru operarea acestor platforme extrem de sofisticate. THAAD rămâne, pentru moment, o piesă de șah indisponibilă pe tabla de joc a Ucrainei, indiferent de valoarea know-how-ului oferit la schimb.
