O analiză-bilanț privind modul cum a decurs ”operația militară specială” rusă din Ucraina arată că, în ciuda unei campanii de bombardamente fără precedent și a unei presiuni tactice constante, Rusia a reușit să cucerească doar 0.8% din teritoriul Ucrainei pe parcursul întregului an.
Această cifră, aproape derizorie în contextul ambițiilor inițiale de denazificare și demilitarizare, devine cheia pentru înțelegerea unei realități mult mai complexe și mai frustrante pentru Kremlin.
Nu este neapărat semnul unei tendințe descrescătoare a capacității de luptă a Rusiei, ci mai degrabă al unei transformări pe care a impus-o în natura conflictului - în care câștigul teritorial imediat a fost sacrificat în favoarea unei strategii de uzură totală – o decizie care începe să se întoarcă împotriva propriei forțe de luptă.
Pierderi imense și revoluția dronelor
Motivul acestui avans aproape imperceptibil pe hartă este un amestec de rezistență ucraineană și de alegeri strategice costisitoare făcute de Kremlin.
Pe de o parte, Ucraina și-a transformat apărarea într-un adevărat ecosistem tehnologic letal. Așa cum arăta președintele Zelenski, creșterea dramatică a pierderilor rusești (o medie lunară de peste 20.000 de militari) a fost „rezultatul deciziilor corecte” – o referință directă la industrializarea masivă a producției de drone.
Citește și
Când o țară atinge capacitatea de a produce 1.000 de drone interceptoare pe zi, frontul se transformă într-un câmp de vânătoare electronică și explozii. Această saturare a cerului cu senzori și munții inteligente a încetinit orice ofensivă clasică, făcând din fiecare kilometru pătrat cucerit de ruși un triumf extrem de costisitor.
Pe de altă parte, propria doctrină inițială a Rusiei a eșuat spectaculos. Asalturile mecanizate în valuri, tipice pentru exercițiile sovietice, s-au dovedit a fi un coșmar logistic și uman pe un câmp de luptă saturat de sisteme de cercetare și lovire de precizie.
Pierderile uriașe de personal și echipament, estimate de cifrele ucrainene lunare la ”zeci de mii de soldați eliminați”, au forțat o schimbare brutală de tactică.
Rusia a renunțat la visul unei înaintări fulgerătoare și a adoptat o strategie de infiltrare lentă, cu grupe mici de soldați care se strecoară pentru a stabili puncte de sprijin. Deși această metodă a salvat tancuri și blindate, a transformat războiul într-un proces de erodare, extrem de lent și la rândul lui costisitor în vieți omenești.
Măsurile de adaptare: Schimbarea feței războiului și a armatei ruse
Pentru a înainta chiar și acest 0.8%, Rusia a fost nevoită să își regândească fundamental atât tactica, cât și structura forței sale.
Războiul s-a mutat în fabrici și în spațiul cibernetic. Confruntată cu superioritatea ucraineană în domeniul dronelor, Moscova a lansat o cursă tehnologică paralelă.
A copiat modelul ucrainean, formând unități masive dedicate sistemelor fără pilot, cu planuri de a ajunge la sute de mii de specialiști, a introdus în luptă dronele cu ghidaj prin fibră optică – imune la bruiaj – care au depășit apărarea ucraineană în puncte cheie și a transformat dronele Shahed în drone în măsură atace avioanele venite la interceptare, echipându-le cu sisteme portabile de tip MANPAD. Pe teren, ofensiva s-a redus simțitor, limitându-se la atacuri localizate, asalturi meticuloase de infanterie, capturarea lentă a unei mici localități sau a câte unui cartier, ca în Pokrovsk.
Resursa umană a atins un punct critic. Aici se află probabil cea mai importantă cauză a acestui avans minimal. Rata de pierderi în rândul luptătorilor ruși a depășit, potrivit estimărilor, capacitatea de recrutare voluntară.
Modelul „operației militare speciale”, care proteja societatea rusă de mobilizarea generală, pare că a ajuns la limită. Mai direct spus, cifrele vehiculate pe sursele deschise arată că Rusia a ajuns să piardă lunar mai mulți soldați pe front decât reușește să înroleze voluntar în fiecare lună.
Datele par susținute și de declarațiile din decembrie ale lui Kyrylo Budanov - fostul șef al serviciului de informații militare ucrainene (GUR) numit recent șef al Cabinetului Prezidențial - privind intenția Kremlinului de a crește rata de recrutare a militarilor ruși în 2026 cu cel puțin 500 de soldați pe lună, în condițiile în care, în 2025, Rusia a avut un nivel atins de recrutare de 403.000 de soldați.
Această situație forțează mâna Kremlinului. Sunt informații potrivit cărora unitățile de rezervă, destinate până acum apărării granițelor și prevenirii unor infiltrări ucrainene precum cea din Kursk, au început să fie echipate cu armament greu, un semn că sunt pregătite pentru a fi trimise pe front.
Orice decizie de a le trimite efectiv în luptă va aduce războiul, pentru prima dată, direct la ușa mai multor milioane de familii ruse, spărgând definitiv iluzia normalității.
Un război împotriva viitorului
Privit prin prisma acestei dinamici scăzute a frontului, viitorul conflictului capătă contururi cel puțin la fel de tragice ca și trecutul său.
Pentru Rusia, „victoria” teritorială neînsemnată este o victorie usturătoare. Ea a fost cumpărată cu un preț uman greu de suportat, care acum periclitează întregul model de forță al regimului.
Armata se îndreaptă spre una de conscripti și rezerviști, cu toate riscurile politice care vin cu aceasta. Efortul menținerii ritmului devine o corvoadă infinită, o mașină de război care toacă viețile tinerilor și resursele fără măcar a putea avansa.
Pentru Ucraina, acest blocaj este o supraviețuire dureroasă, plătită cu propriul sânge și cu distrugeri. Rezistența a fost eroică, dar țara este sfâșiată de bombardamentele zilnice împotriva rețelelor energetice și a spitalelor.
Lupta nu mai este doar pentru pământul țării, ci pentru viața de după război – pentru păstrarea populației, a economiei și a speranței.
În esență, acest 0.8% este dovada unui impas sângeros. Este indicatorul că războiul a intrat într-o fază de uzură profundă, unde scopul nu mai este cucerirea rapidă, ci epuizarea adversarului. Fie prin distrugerea forței de luptă, fie prin secarea voinței sale de a rezista.
Fiecare procent viitor va fi plătit cu un preț și mai teribil, iar adevărata bătălie se va da nu doar în tranșeele din Donbas, ci în fabricile de drone, în centrele de recrutare și în rezistența psihologică a două națiuni chinuite.
Nici vorbă de aşa ceva! Este „puțin probabil” ca SUA să lanseze o operațiune militară de preluare a controlului asupra Groenlandei
