Cel mai important anunț vine de la Belousov: „Am convenit cu Ministerul Apărării al RPDC să plasăm cooperarea noastră militară pe o bază stabilă, pe termen lung. Suntem pregătiți să semnăm în acest an un plan de cooperare militară ruso-coreeană pentru perioada 2027–2031."
Altfel spus, cei doi nu mai vorbesc despre un aranjament conjunctural, ci despre o arhitectură militară comună pentru cel puțin un deceniu.
Belousov l-a întâlnit pe Kim Jong Un și pe ministrul nord-coreean al apărării, No Kwang Chol, și a înmânat decorații militare soldaților nord-coreeni care au participat la operațiile din Kursk. Gestul are o semnificație simbolică aparte: Rusia recunoaște oficial, în fața propriilor militari și a lumii, contribuția ”de sânge” a Phenianului la războiul său.
Tonul a fost pe măsură. Volodin l-a mulțumit lui Kim pentru rolul trupelor nord-coreene în „eliberarea Kurskului", declarând că „soldații coreeni au luptat umăr la umăr cu soldații și ofițerii noștri, eliberând pământul rusesc de naziștii ucraineni."
Putin însuși a transmis o telegramă lui Kim cu ocazia inaugurării memorialului, mulțumindu-i pentru eforturile depuse în recucerirea regiunii Kursk.
Contextul ceremoniei spune mai mult decât orice declarație oficială, întrucât cei doi oficiali ruși s-au aflat la Phenian pentru inaugurarea unui complex memorial dedicat soldaților nord-coreeni căzuți în luptele împotriva Ucrainei.
Coreea de Nord a ridicat un monument pentru morții dintr-un război care nu s-a purtat pe teritoriul ei - un semn că Phenianul tratează această implicare nu ca pe un serviciu discret prestat unui aliat, ci ca pe o pagină de glorie națională.
În mediul de analiză se consideră că, în schimbul trupelor, munițiilor și rachetelor trimise spre front, Coreea de Nord primește de la Rusia ajutor financiar, tehnologie militară, alimente și energie, resurse care îi permit Phenianului să ocolească sancțiunile internaționale grele impuse programelor sale nucleare.
Practic, războiul din Ucraina a devenit pentru Kim Jong Un un mecanism de supraviețuire economică și de modernizare militară accelerată. Seulul estimează că aproximativ 2.000 de nord-coreeni și-au pierdut viața în conflictul din Ucraina. Cifra, oricât de înfiorătoare, pare să nu fi clintit calculele de la Phenian. Dimpotrivă, acest eveniment arată că le-a consolidat.
Opinia analistului
Intervalul 2027–2031 nu este ales întâmplător. Planurile militare pe cinci ani sunt un format clasic în cultura socială rusă și nord-coreeană, moștenită din tradiția sovietică a planificării cincinale. Deși la prima vedere perioada 2027–2031 ar putea părea pur procedurală, contextul în care este anunțat acest plan sugerează că în spatele formei birocratice există o substanță strategică reală.
Câteva elemente se suprapun îngrijorător de bine cu acest orizont de timp. Mai multe state europene (Germania, Olanda, Polonia, Lituania) au avertizat public că Rusia și-ar putea reconstitui suficient forțele militare consumate în Ucraina pentru a reprezenta o amenințare directă la adresa teritoriului NATO până în 2029, cu posibilitatea unor testări ale alianței chiar mai devreme, din 2027.
Un plan de cooperare militară ruso - nord-coreeană care începe în 2027 și se întinde până în 2031 acoperă exact această fereastră critică.
Putem aprecia astfel că Moscova lasă loc, dacă nu chiar se pregătește, pentru două scenarii posibile, care nu se exclud reciproc.
Primul este că Rusia anticipează că războiul din Ucraina, într-o formă sau alta - fie ca acțiuni militare, fie ca stare de tensiune înghețată cu episoade de escaladare - va continua cel puțin până spre 2028–2029. Trupele nord-coreene și munițiile Phenianului sunt un sprijin pe care Moscova vrea să îl aibă garantat pe toată această durată, nu doar episodic.
Al doilea, mai îngrijorător, este că Rusia nu planifică doar gestionarea finală a conflictului cu Ucraina, ci se pregătește și pentru ceea ce urmează după. Un plan militar cu Coreea de Nord valabil până în 2031 ar putea fi conceput să acopere și o eventuală fază de confruntare indirectă sau directă cu NATO, ceea ce strategii ruși numesc în documentele lor „conflictul de mare intensitate cu Occidentul colectiv." Într-un astfel de scenariu, Coreea de Nord nu mai este doar un furnizor de obuze pentru Ucraina, ci un aliat cu obligații clare într-un conflict mai larg.
Dar, niciun plan militar nu este o profeție. Rusia a intrat în Ucraina în 2022 cu planuri pentru o campanie de trei zile. Planurile pe cinci ani cu Phenianul pot reflecta ambiția strategică a Moscovei, nu neapărat capacitatea ei reală sau certitudinea unui conflict prelungit sau extins.
Ceea ce rămâne, însă, dincolo de variantele de analiză, este că două state care sfidează în mod activ ordinea internațională și-au instituționalizat cooperarea militară exact în fereastra de timp cea mai periculoasă pentru securitatea europeană. Fie că este o coincidență sau o intenție, efectul strategic rămâne.