Ceea ce încearcă Rusia în Ucraina, plătind un preț uriaș, China reușește gratis și fără să tragă un glonț.
Vladimir Putin a recunoscut recent că Rusia are în Ucraina 700.000 de militari iar avansul rus, oricare ar fi el, „nu e atât de rapid pe cât ne-am dori”. Moscova nu a anunțat oficial numărul de morți iar în contextul unei confruntări psihologice pe lângă cea kientică, cifrele avansate de ucraineni cu privire la un milion de ruși morți trebuie privite cu scepticism.
Însă toate datele independente arată că numărul morților și răniților e de ordinul sutelor de mii. Enorm, dar dacă ne gândim că pentru ruși resursa umană nu e o prioritate, și cel al tehnicii militare e uriaș. Potrivit unui raport publicat la mijlocul anului trecut de comandantul-șef al Armatei Ucrainei Oleksandr Sîrski, Ucraina a lovit peste 1.100 de tancuri rusești. De asemenea, oficialul ucrainean a susținut că peste 2.500 de vehicule blindate rusești au fost distruse în contextul războiului în curs. Alte zeci de avioane au fost pierdute.
Industria rusă trecută pe economie de război e cu motoarele turate la maximum, dar e greu de ținut ritmul mai ales cu ascensiunea ucrainenilor în ceea ce privește utilizarea dronelor.
Rusia și-a îngropat în Ucraina o întreagă generație iar cel mai grav pentru Moscova e că a pierdut contactul tehnologic cu SUA, China sau Europa. Acestora li se adaugă „exodul minților”, mulți ruși tineri cu capacități intelectuale dezvoltate și pregătire academică părăsind țara odată cu războiul.
Prețul plătit de ruși, atât militar, pierderi umane cât și asupra economiei e uriaș, raportat la realizări. Azi Rusia controlează aproximativ 18% din teritoriul Ucrainei, dar 7% (Peninsula Crimeea și aproximativ o treime din regiunile Donețk și Luhansk) erau ocupate înainte de invazie. Așadar, toate aceste pierderi uluitoare, pentru doar 11% din teritoriul Ucrainei.
Cifrele pierderilor umane și distrugerilor sunt colosale și pentru Ucraina, cu diferența esențială că Ucraina e statul care luptă pentru supraviețuire, la propriu.
Ceea ce Rusia încearcă prin forță militară în Ucraina, China obține pe gratis fără să tragă un glonț
Invazia lui Putin sub lozinca restabilirii măreției imperiale a Rusiei și revenirea sa în sfera superputerilor l-ar putea consemna pe Vladimir Putin în istorie ca cel care a transformat Rusia într-un vasal economic al Chinei.
Războiul împotriva Ucrainei nu doar că epuizează economia rusă și potențialul militar rus, dar stimulează și influența tot mai mare a Chinei asupra Rusiei, ceva de neconceput pentru Kremlin înainte de 2022.
China azi ține în viață Rusia. Beijingul nu are nevoie de o Rusie înfrântă în Ucraina, dar nici de una victorioasă.
Cu cât războiul durează mai mult, dependența Rusiei de China se extinde, atât în plan economic, tehnologic cât și strategic.
Cum alimentează China mașinăria de război rusă? David Kiricenko, cercetător la centrul britanic de analiză Henry Jackson Society, analizează această dependență într-un editorial pentru The Hill. E vorba de sectorul livrări de electronice, echipamente pentru industrie, automobile și tehnologii dual use pentru ca Rusia să poată susține războiul.
Dependența Rusiei de China e tot mai mare și în sectorul energetic. După ce Rusia a pierdut piața europeană care era ponderea cea mai mare a bugetului rus, încearcă fără succes construcția Power of Siberia 2, un gazoduc care să mărească livrările către China. Beijingul zâmbește ironic, spune „da”, dar cu condiția ca prețul gazului să fie exact cel de pe piața internă rusă, un lucru imposibil căci prețul gazului în Rusia e subvenționat de stat. Moscova, evident, refuză plecând capul.
David Kiricenko mai remarcă un aspect interesant. Din cauza problemelor demografice mari și a lipsei de investiții, Orientul Îndepărtat rus se integrează tot mai mult în spațiul economic al Chinei. În unele zone din Siberia și din Extremul Orient, locuitorii și oficialii locali consideră deja Beijingul ca fiind soluția pentru problemele pe care Moscova nu este capabilă să le rezolve de una singură.
„Secolul umilinței” și „tratatele ilegale”. Prietenia „fără limite” dintre Rusia și China are multe limite care sunt dictate de China
China nu are nevoie să anexeze de jure teritoriul rus, e suficient să îl domine prin dependență economică, popularea acestuia de chinezi și integrare regională.
„Prietenia fără limite” dintre dragonul chinez și ursul rus, are totuși multe limite. Iar primus inter pares în această relație este China, cea care dictează și termenii.
Altminteri, să nu uităm istoria. În sec. XIX, ceea ce chinezii numesc „secolul umilinței” când au atins statutul de semi-colonie a Occidentului, Beijingul a fost nevoit și să renunțe la 1 milion de kilometri pătrați în favoarea Imperiului Rus, ceea ce cunoaștem azi sub denumirea de Orientul Îndepărtat rus.
Istoriografia Chinei se raportează la aceste pierderi teritoriale numindu-le „tratate ilegale”.
În 1989 fostul lider chinez Deng Xiaonping, afirma, făcând referire la aceste „tratate ilegale”, că „va veni o vreme când China va lua aceste teritorii probabil înapoi”.
O face, pas cu pas, fără să tragă niciun glonț, folosind doar puterea sa economică colosală. Chinezii ajung cu bagaje și prin dependență economică în Orientul Îndepărtat rus, nu cu tancuri.
Iar afirmația fostului președinte Barack Obama din 2014 „Rusia nu mai e decât o putere regională, dar cu arme nucleare”, cu greu poate fi combătută azi.
Citește și
Atacarea militară deschisă a României ar fi o greșeală strategică fatală pentru Rusia
