Dialogul lui Donald Trump

H. D. Hartmann / 28 feb 2019 / 22:44
EXCLUSIV

Întreaga lume a privit uimită cum președintele american Trump a părăsit Hanoi, acceptând fără regret sau urmă de supărare colapsul dialogului său cu leaderul Koreei de Nord, Kim Jong Un.

Urcându-se în Air Force One, Trump părea mai singur ca niciodată. Mai mult, element de cancan dar și simbol al eșecului din Vietnam, mașina de aeroport cu celebrele scări de acces s-a blocat lângă avion, obligând agenții Secret Service să o împingă, pentru ca celebrul ocupant să poată decola. Așa s-a încheiat al doilea summit dintre doi leaderi imprevizibili și nu tocmai ușor de descifrat.

Conform informațiilor primite de către DefenseRomania, întreruperea discuțiilor a fost decisă de către președintele american. A fost o decizie unilaterală. Obijnuit să aibă autoritate asupra oricărei negocieri, Trump s-a văzut în imposibilitatea de a își urma planul diplomatic ca urmare a unei singure condiții puse de către Kim. Acesta a cerut ca înainte de orice discuție despre denuclearizare să fie ridicate toate sancțiunile economice și politice impuse țării sale.

Condiție imposibil de îndeplinit, când tocmai pentru că are bombe nucleare, acele sancțiuni drastice fuseseră impuse și aplicate. Practic nici măcar ţigările celebre ale lui Kim nu mai pot importate legal în Korea de Nord. Acum doar zile, un astfel de transport ilegal a fost oprit într-o țară africană, țigările fiind alături de diverse bunuri de lux, care se presupune, erau cumpărate de către guvernul comunist pentru conducătorul Kim. O activitate banală a unor agenţi de vamă, care era de fapt semnalul clar că SUA știu despre metodele secrete pe care Kim le folosește pentru a evita efectele sancțiunilor economice.

La Hanoi, Trump a încercat o dublă victorie, pe plan intern dar și în dialogul său cu China. Și-a propus un pariu pe cât de riscant pe atât de important dacă îl câștiga. Problemele lui de imagine, de acasă, sunt enorme și țin mai ales de răzbunarea pe care o pregătise fostul său avocat Cohen, condamnat la ani de temniță pentru declarații mincinoase în fața procurorilor. Având săptămâni doar pentru a se preda la poarta penitenciarului federal, avocatul a fost chemat la audieri în fața unei comisii a Camerei Reprezentanților, unde a făcut declarații extrem de nefavorabile fostului său patron.

Cu o ură demnă de gelozia maurului gelos, fostul avocat a făcut declarații incendiare, dar fără acoperire.

Spre deliciul presei americane socialiste și democrate, Cohen a vorbit despre plățile făcute de către Trump unei prostituate de lux, despre cât de rasist este actualul președinte, dând din casă cum se spune pe românește, totul într-un amestec de furie și răzbunare. Cohen a crezut că Trump o să îl salveze. Nu numai că a calculat greșit, dar a devenit victima propriei sale fantezii despre un Trump omnipotent. Realitatea este că Trump l-a folosit ca pe o slugă că apoi tocmai ca pe o slugă să îl sacrifice. Mai mult, spre uimirea dezolată a dușmanilor lui Trump același avocat nu a vrut să recunoască nici un fel de coliziune de interese cu Rusia, tema politică favorită a democraților, dar a șuierat șerpește că totuși are bănuielile sale. În fond acele declarații erau scrisoarea de despărțire a unei amante înșelate în așteptări. Fără a obține nimic, căci democrații nu îl vor scoate din pușcărie, Cohen a reușit să devină, pentru o zi, măscăriciul presei de scandal.

Pe fondul acestui zgomot infernal, summit-ul de la Hanoi a fost un pariu. Pentru Trump dar și pentru Kim. Mai mult, a prezentat o oportunitate pentru koreanul Kim de a testa puterea de decizie a președintelui american. Venirea cu trenul blindat, primirea fastuoasă de care s-a bucurat precum și resursele de imagine pe care le-a alocat o țară cu severe probleme de alimentație ne arătau un Kim decis să joace dur.

Crezând că are de a face cu un Trump, politic slăbit pe plan intern, gata la orice compromis pentru a oculta declarațiile lui Cohen, Kim a apăsat pedala până la capăt. Și a reușit să distrugă ceea ce cu greu construise, adică o a doua întâlnire cu președintele american. Scenă demnă de definiția celei de-a doua întâlniri între doi îndrăgostiți, Kim a cerut imediat inelul de logodnă, crezând că Trump are nevoie de anunțul matrimonial pentru a șterge rușinea amantei de la Washington. Analiză greșită de profil, de unde și decizia imediată de a închide dialogul și de a pleca acasă. Trump nu venise cu inelul, venise să negocieze la sânge un succes pe care dorea să și-l asume complet și irevocabil. Pentru Trump, plecând primul și imediat, propaganda lui Kim nu a avut timp să întoarcă adevărul iar presa mondială ostilă lui Trump nu a mai avut cum să critice.

Al doilea plan al pariului lui Trump se referă la dialogul regional, cu actorii săi principali, China, Korea de Sud și Japonia.

La summitul din Hanoi vorbea nu numai Kim, dar vorbeau și ceilalți. Așa cum SUA vorbeau în același timp cu Korea de Sud și China (în subsidiar asigurând Japonia), așa și Kim vorbea în același timp cu ceilalți doi vecini puternici. Kim avea nevoie de un succes tocmai pentru a reuși spargerea zidului sud Korean, care acum pare puțin mai permeabil datorită prezenței unui președinte liberal și mai deschis. Principalul actor de aplicare a sancțiunilor draconice economice americane este Korea de Sud, iar Kim are nevoie ca vecinul său să închidă ochii la încercările sale de comerț ilegal. Ceea ce liberalul Moon Jae-in nu o face absolut de loc.

Oferind lui Kim spațiul de necesar interacției directe cu SUA, schimbând în mod clar formatul celor șase parteneri pentru negocieri (unde Korea de Nord nu exista în realitate fiind acoperită de către Rusia și China), președintele Moon a atins granița sa de compromis diplomatic. L-a lăsat pe Kim să își construiască imaginea de leader internațional prin întâlnirile cu președintele Trump, dar nu poate accepta ca țara sa, prima expusă la pericolul militar nord Korean să fie exclusă de la convorbiri. China, la rându-i, a acceptat cu greu ridicarea internațională a lui Kim (să nu uităm că la începutul domniei tânărului Kim, unchiul său, la instigare chineză, a încercat să îl detroneze, fiind arestat la ore distanță de începutul loviturii de palat și executat fără milă de către tocmai nepotul său) iar condițiile chineze de neaplicare a sancțiunilor economice americane sunt absolut înrobitoare pentru ego-ul naţional al leaderului nord Korean. Ca atare summit-ul de la Hanoi se dorea un succes pentru fiecare în parte, dar nu putea fi decât un dezastru pentru oricine nu înțelegea jocul subtil al SUA.

Jocul asiatic este cunoscut pentru umbrele sale. O definiție care a blocat tot timpul negocierile cu Korea de Nord este cea cunoscută ca fiind standardul oricărui dialog și anume denuclearizarea totală a Peninsulei Koreene. SUA înțeleg prin această frază Korea de Nord, posesoare de focoase nucleare. China înțelege, în primul rând, Korea de Sud, care chiar dacă nu posedă arme nucleare, permite SUA să le aibă pe teritoriul său. Astfel succesiunea de generații diplomatice au fost blocate prin chiar precondițiile maoiste ale definiției.

Astfel, China dorește ca SUA să își mute rachetele nucleare din Korea de Sud și apoi să se discute despre situația nucleară din Korea de Nord. Tocmai pentru a ajuta negocierile cu Kim, Trump, aflat într-un război economic fundamental cu China, a anunțat amânarea impunerii de noi taxe vamale asupra importurilor chineze, în valoare de 200 de miliarde USD. Aceste noi taxe urmau să intre în vigoare la 2 Martie, dar exact cu două zile înainte de summit-ul de la Hanoi, SUA au anunțat o amânare fără a prezenta o nouă dată de aplicare. Nu te mai teme de China și vino cu noi, aproape că a strigat în public Trump, așternând covorul roșu al succesului la picioarele unui Kim care dăduse și el semnale incipiente de independenţă. Mesajul mai mult decât evident trebuia înțeles exact. Fără experiență, Kim nu a înțeles sau nu a putut face rocada la timp, cert este că la summit el a venit cu o altă strategie. Atacul direct la adresa unui Trump, în viziunea celor de la Phenian, extrem de slăbit politic pe plan intern. Iar calculul a fost greșit fundamental. Căci Trump a întrerupt dialogul cu Kim, plecând imediat.

Eroarea de analiză ține de modelul maoist în care elita nord koreeană trăieşte de șapte decenii. Moralitatea pudibondă și falsitatea ei sexuală au dus la un risc imens. Pentru că nimeni din SUA nu l-a votat pe Trump pentru valorile morale ale unui Jimmy Carter, pentru că nici unui american nu îi pasă de viața amoroasă plină de aventuri ale lui Donald Trump, analiza și strategia care a urmat din partea koreană a fost complet greșită. Nu amantul feroce Trump a fost la Hanoi, ci președintele SUA.

Acolo, la masa negocierii vorbea o administrație care nu de victorie mediatică avea nevoie. Tocmai o obținuse, când Cohen a negat coliziunea cu Rusia. Exact după acea declarație, Donald Trump a devenit negociatorul total al intereselor SUA. Eliberat de scandalul creat de o slugă, Donald J. Trump a dovedit că nu China îi domină agenda. Mesajul este clar, Korea de Nord este obligată să vină alături de SUA. Numai în condițiile americane această țară nuclearizată va putea exista economic și politic. Și în primul rând nu ca servant al intereselor chineze. Cohen a învățat cu prețul anilor de pușcărie că numai Trump impune condițiile. Kim a învățat și el acum, cu prețul umilitorului colaps al dialogului de la Hanoi, că Trump este președintele SUA. Şi este același cu omul de afaceri Trump.

Pentru dialogul regional rezultatele efectele insuccesului lui Kim sunt clare și palpabile. China se așteaptă ca acum noile taxe vamale să fie puse în aplicare cu și o mai mare ferocitate. Korea de Sud și Japonia au fost reasigurate de loialitatea americană. Deși învinse de Vietnam, la Hanoi SUA, prin plecarea imediată a lui Trump, au dovedit că sunt totuși puterea decisivă a jocului din acea parte a lumii. Umilirea publică a Chinei nu va fi uitată prea ușor de către regiune.

Donald Trump s-a întors singur de la Hanoi. Kim a plecat însă năucit de lovitură. De unde devenise egalul SUA, întoarcerea cu trenul va fi reamintirea înfrângerilor strategice și succesive pe care tatăl său și bunicul său le-au suferit de-a lungul domniilor acestora. Iar 60 de ore, cât va dură drumul lui Kim spre regatul său înfrigurat, sunt lungi pentru a nu uita că istoria este scrisă de cei care înțeleg mesajele sale. Subtilitatea asiatică poate veni și de la Washington.

 

Articole Recomandate

Get it on App Store Get it on Google Play
Se încarcă...

până la

Parteneri


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2019 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.26