Cum ar intenţiona Rusia să testeze dacă Articolul 5 al NATO mai are vreo valoare: Testul s-ar putea să nu vină sub forma unei invazii clasice, cu armate de tancuri

Avertismentul privind termenul de cinci ani a fost lansat de însuși Secretarul General al NATO, Mark Rutte. Însă piesa de puzzle cu adevărat îngrijorătoare vine de la Bruno Kahl, șeful serviciului de informații externe al Germaniei (BND). Kahl afirmă, citând surse de informații, că Moscova nu mai consideră credibilă promisiunea de apărare colectivă a NATO și ar dori să o testeze. „Sunt oameni la Moscova care nu mai cred că Articolul 5 al NATO funcționează”, a spus Kahl.

Scenariul expus de Kahl este unul desprins direct din manualul de operațiuni al Rusiei, testat deja cu succes în Crimeea în 2014. „Nu au nevoie să trimită tancuri pentru asta”, a explicat șeful BND. „Este suficient să trimită omuleți verzi în Estonia pentru a proteja, chipurile, minoritatea rusă oprimată”.

O astfel de mișcare ar fi concepută special pentru a crea ambiguitate și a paraliza procesul decizional al NATO. Ar fi oare o incursiune a unor soldați fără însemne, susținând o revoltă locală, un atac în sensul deplin al Articolului 5? Exact această ezitare este miza pe care Kremlinul pare dispus să parieze.

Complexul său militar-industrial produce echipamente într-un ritm accelerat

În spatele acestei intenții se află o industrie militară turată la capacitate maximă să producă cât mai mult. Potrivit lui Rutte, Rusia se află pe picior de război total. Complexul său militar-industrial produce într-un ritm pe care întreaga alianță nu îl poate egala.

Doar în acest an, Rusia este de așteptat să producă 1.500 de tancuri, 3.000 de vehicule blindate și 200 de rachete Iskander. Aceste cifre arată că amenințarea nu este una teoretică, ci una susținută de o economie reorientată complet spre efortul de război.

Răspunsul pe care liderii NATO îl vor discuta la summitul de la Haga de la sfârșitul acestei luni este pe măsura amenințării: o propunere de a crește cheltuielile pentru apărare la un șocant 5% din PIB.

Acest salt major de la vechea țintă de 2% ar reprezenta o remilitarizare a Europei la o scară nemaiîntâlnită de la Războiul Rece și ar necesita o restructurare fundamentală a economiilor naționale. Țări de pe linia frontului, precum Polonia, deja depășesc 3-4%, arătând că acest lucru este posibil, deși extrem de costisitor.

Marea vulnerabilitate a NATO este de natură politică?

Însă marea vulnerabilitate a NATO s-ar putea să nu fie una industrială, ci politică. Îndoielile persistente cu privire la angajamentul Statelor Unite pentru apărarea colectivă, o temă constantă în ultimii ani, reprezintă punctul slab pe care Moscova îl exploatează.

Avertismentul lui Kahl este, în esență, o reflectare a acestei temeri: Rusia este încurajată să testeze Articolul 5 tocmai pentru că percepe o lipsă de voință politică de cealaltă parte a Atlanticului.

Mesajul colectiv transmis de la Haga, Berlin și Bruxelles este brutal de clar: era dividendelor păcii s-a încheiat. Liderii europeni nu mai văd războiul din Ucraina ca pe un conflict regional, ci, conform lui Kahl, ca pe „doar un pas în călătoria Rusiei spre vest”.

Summitul NATO care urmează nu va fi o simplă întâlnire diplomatică, ci un consiliu de război în care alianța trebuie să decidă dacă are coeziunea politică și forța industrială pentru a descuraja un adversar care se pregătește activ de o confruntare. Iar timpul pentru a lua aceste decizii se scurge rapid.