Experții în domeniile strategiilor și informațiilor spun că un subiect de mare interes este bine să fie rostogolit prin mass media înainte de a se lua o decizie asupra acestuia.
Cheltuielile pentru securitate și apărare vor fi întotdeauna un subiect foarte public, mai ales acum când omenirea a fost adusă în pragul unor tensiuni mari care riscă să dea naștere unui nou război mondial.
De ce insistă Casa Albă ca restul țărilor NATO să aloce 5% din PIB pentru apărare?
Pentru că există o amenințare foarte mare la adresa lor. Acesta este singurul răspuns logic, normal și de bun simț. Alte dezbateri pentru motivul care a dus la această recomandare a administrației americane sunt inutile. Amenințarea este clară și ea este reprezentată de Rusia.
În acest punct al discuției se pune, totuși, o altă întrebare: De ce SUA vor să normalizeze relațiile cu Rusia atâta timp cât ea reprezintă o amenințare pentru care se recomandă o alocare de 5% din PIB pentru apărare?
Deocamdată, Casa Albă nu a explicat suficient de clar ce înseamnă această normalizare. Ar putea ca între cele două mari puteri militare să urmeze relații similare celor din perioada Războiului Rece. Sau ar putea fi similare celor care au fost cele de după anexarea Crimeei și până la invadarea pe scară largă a Ucrainei.
Sau pur și simplu vor urma relații normale de parteneriat cum au fost din 1990 până prin 2010. Probabil, Casa Albă are un plan clar, în acest sens, pe care îl va împărtăși aliaților săi din NATO.
Cât timp vor mai apăra Europa actualele capabilități strategice convenționale ale SUA?
În scenariul foarte probabil, în care procentul de 5% din PIB pentru apărare este aprobat la summitul NATO, apar noi dileme fundamentale născute din intenția anunțată de Casa Albă, potrivit căreia SUA își vor muta atenția spre Indo-Pacific. Iar aceste întrebări se referă la capabilitățile militare strategice.
De-a lungul anilor, SUA au alocat, permanent, pentru apărare, mai mulți bani decât ceilalți aliați. Plecând de la acest adevăr, afirmația președintelui Trump potrivit căreia SUA nu sunt obligate să aloce anual 5% din PIB pentru apărare, în schimb venind rândul celorlalți, pare, cel puțin la prima vedere, pe deplin justificată.
Cu toate acestea, SUA, de-a lungul timpului, au construit și capabilități strategice pe lângă cele obișnuite specifice majorității celorlalte țări membre NATO.
Printre aceste capabilități strategice (pe lângă armele nucleare) se pot enumera: submarinele cu propulsie nucleară, portavioanele, scuturile antibalistice Aegis și cel de pe teritoriul continental al SUA, bombardierele strategice, aviația tactică stealth, rachetele de atac la sol cu rază scurtă și medie, sisteme satelitare cu diferite funcții inclusiv unul sau mai multe destinate spionajului, aviația de transport.
Desigur, SUA mai au și altele, în acest articol fiind enumerate doar câteva în scop general-informativ. Aceste capabilități militare strategice americane și-au demonstrat valoarea în cele mai recente conflicte militare - în Ucraina și Orientul Mijlociu. Cel mai important dintre toate s-a dovedit sistemul de culegere, analiză și sinteză a informațiilor care a făcut posibile rezistența mare a Ucrainei la invazia Rusiei, formidabila operație aeriană a Israelului împotriva Iranului și bombardarea facilității nucleare iraniene de la Fordow cu aeronavele B-2 Spirit.
Ar mai fi o capabilitate strategică extrem de valoroasă, care le depășește pe toate, și anume calitatea aliaților, dar ea este pe un alt palier, unul fundamental care a făcut posibilă existența tuturor celorlalte capabilități strategice.
În condițiile în care America se va concentra, în viitor, mai mult pe zona indo-pacifică, se pune acum întrebarea dacă aceste capabilități strategice de descurajare unice, pe care SUA le dețin, vor mai proteja pe viitor națiunile NATO din Europa?
Conform principiului NATO, potrivit căruia apărarea este aceeași pe întreg teritoriului Alianței Nord-Atlantice, atâta timp cât SUA fac parte din NATO, aceste capabilități convenționale cu impact strategic, ar trebui, teoretic, să protejeze pe toți aliații. În acest caz, Europa prin cheltuielile militare suplimentare în urma unei alocări de 5% din PIB ar trebui, teoretic, să se axeze în continuare pe ceea ce a achiziționat și până acum – forțe terestre, aeriene (inclusiv stealth) și navale clasice, desigur cu upgrade-urile de ultimă generație.
Cu toate acestea, din tonul secretarului american al apărării, Pete Hegseth și, ulterior, din cel al vicepreședintelui SUA, JD Vance, rezultă că Europa va trebui să-și asigure singură apărare, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. În acest scenariu, Europa, pentru a putea descuraja credibil, și, dacă va fi nevoie pentru a câștiga un război cu Rusia, trebuie să achiziționeze acele capabilități strategice unice, pe care, acum, doar SUA le au.
Într-un astfel de scenariu, în care Europa va trebui să dețină un număr similar cu SUA de portavioane, submarine cu propulsie nucleară etc., se pun întrebările ce țări europene vor avea acele capabilități strategice, sub comanda cui vor fi și, probabil cea mai importantă: vor apăra ele, permanent, toate țările aliate?
Această ultimă întrebare este extrem de validă pentru că urmează să se cheltuiască foarte mulți bani, unele țări pe armamente strategice, alții pe unele mai puțin însemnate și mai ales pentru că am putea avea un precedent grăitor, în sensul în care SUA ar putea să-și trimită în altă parte acele capabilități strategice, deși toți aliații de-a lungul timpului au consimțit oarecum această apartenență a capabilităților bazându-se pe cuvântul Americii.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
