„Avem nevoie de obuze, nu doar de pixeli”: Avertismentul dur al unui inginer software devenit comandant de unitate de drone în Ucraina

Mărturiile lui Zhluktenko, oferite publicației Business Insider, evidențiază o tactică rusă simplă, dar eficientă, aplicată cu rigurozitate începând cu a doua jumătate a anului 2025, care vizează copleșirea capacității de apărare prin creșterea progresivă a numărului de soldați trimiși în asalt. Moscova a identificat limita de procesare a unităților de drone ucrainene, utilizând valuri succesive de infanterie, de la grupuri de 10 până la 50 de militari, pentru a forța epuizarea resurselor defensive locale. 

Rusia a aplicat o metodă de calcul simplă, dar devastatoare: trimite 10 soldați; dacă sunt eliminați, trimite 20; apoi 30. Scopul nu este doar cucerirea unei poziții, ci atingerea punctului în care Ucraina pur și simplu nu mai are suficienți operatori sau drone FPV (First-Person View) pentru a lovi fiecare țintă individuală.

Citește și

Punctul ''zero net'' pe frontul din Ucraina: De ce nu mai poate Rusia să își mărească armata din Ucraina, în ciuda recrutărilor masive

Conform datelor furnizate de operatori, neutralizarea unui grup de asalt de 50 de persoane necesită o rezervă de cel puțin 150 de drone și sprijin de artilerie, resurse pe care Ucraina nu le poate mobiliza constant în toate sectoarele critice din cauza limitărilor logistice.

 
Factorul climatic și vulnerabilitatea senzorilor de ultimă generație

Analiza operațională a lunilor recente arată că natura rămâne un factor de decizie major, în ciuda progresului tehnologic semnificativ. Ceața densă și plafonul de nori jos, situat între 100 și 300 de metri, au creat perioade prelungite în care zborurile de recunoaștere au fost imposibile. Această barieră meteorologică este critică deoarece senzorii infraroșu și camerele termice nu pot penetra umiditatea densă, oferind infanteriei ruse acoperirea necesară pentru a înainta fără a fi detectată.

Această situație a forțat echipele ucrainene fie să suspende operațiunile, fie să riște platformele ISR în zboruri la joasă altitudine, unde acestea devin vulnerabile în fața armamentului ușor de infanterie, reducând drastic fluxul de date necesar pentru ghidarea loviturilor de precizie.

Deficitul de artilerie și limitele autonomiei dronelor

Deși dronele FPV (First-Person View) sunt responsabile pentru aproximativ 80% din pierderile rusești în anumite sectoare, Zhluktenko avertizează că dependența exclusivă de acestea este o capcană strategică. Dronele sunt instrumente de precizie, dar nu pot înlocui forța de distrugere și barajul de foc al artileriei convenționale.  În cursul anului 2025, situația logistică s-a degradat constant, unitățile HIMARS fiind limitate la doar patru lovituri pe săptămână, în timp ce bateriile de artilerie convențională au funcționat cu o rație de doar trei obuze pe zi.

Citește și

Cu dronele în apărare și la atac: Ucraina își rescrie strategia de război iar „linia dronelor” devine piatra unghiulară a doctrinei militare

Din cauza acestei penurii, comandanții au fost forțați să refuze angajarea unor ținte identificate clar de drone. Mai mult, sisteme tradiționale precum mortierele au devenit aproape imposibil de utilizat în apropierea liniei frontului, deoarece transparența totală a câmpului de luptă transformă orice vehicul de transport într-o țintă imediată pentru atacurile inamice.

Pentru operatorii ucraineni, concluzia este una lipsită de entuziasm tehnologic: dronele au salvat Ucraina în momentele cele mai negre, dar nu pot ține piept la infinit unei armate care acceptă să piardă mii de oameni pentru câțiva kilometri de teren. Fără un număr „infinit” de drone și, mai ales, fără obuzele de 155 mm care să curețe terenul pe care dronele doar îl cartografiază, Pokrovskul a devenit simbolul limitelor războiului automatizat.

Experiența operatorilor de la Pokrovsk indică faptul că dependența excesivă de drone, în detrimentul infanteriei și al artileriei clasice, reprezintă un risc major de securitate. Tehnologia oferă o precizie ridicată, dar nu poate asigura masa critică necesară pentru a opri o armată care prioritizează volumul în detrimentul eficienței. Principala provocare strategică rămâne sincronizarea tehnologiei informaționale cu un flux sustenabil de muniție convențională, fără de care avantajul oferit de supravegherea aeriană rămâne neutilizat în momentele decisive ale ofensivei.