Ucraina primește 100 de avioane Rafale de la Franța. Când vor ajunge pe front și, mai ales, cine plătește factura?

avion-rafale-dassault-_59459200
Vizita președintelui Volodimir Zelenski la Paris, pentru a semna ceea ce a numit un „acord istoric”, seamănă mai mult a pariu strategic pe termen lung decât a soluție de urgență pentru front. Pe hârtie, miza este uriașă: o scrisoare de intenție pentru achiziția a „până la 100” de avioane de luptă Dassault Rafale, sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T de nouă generație și drone.

Această vizită triumfalistă, pusă în scenă la baza aeriană Villacoublay sub privirile lui Emmanuel Macron, ascunde însă o realitate mult mai sumbră.

În timp ce Zelenski semna pentru avioane care vor fi livrate, în cel mai bun caz, pe parcursul unui deceniu, trupele sale se luptă să țină linia frontului la Pokrovsk. În timp ce la Paris se vorbea despre „excelența franceză” în industria de apărare, la Harkov rachetele rusești ucideau din nou civili.

Mai mult, Zelenski sosește în Franța nu doar ca un lider de război, ci și ca un președinte forțat să gestioneze un scandal de corupție major acasă, care a dus la demiterea a doi miniștri.

Contextul este totul: Ucraina are nevoie disperată de un succes diplomatic și militar, iar Franța lui Macron are nevoie disperată să-și cimenteze rolul de lider al apărării europene.

 

Spectacolul și fondul problemei

Anunțul de la Elysee este calibrat pentru impact maxim: „până la 100 de Rafale” ar transforma Ucraina într-unul dintre cei mai mari operatori străini ai acestui avion de generația 4.5+, considerat vârful de lance al independenței strategice franceze.

Pe lângă avioane, acordul-cadru pe 10 ani include sisteme sol-aer SAMP/T (varianta modernizată, capabilă să intercepteze rachete balistice) și parteneriate pentru producția de rachete.

Însă, dincolo de declarațiile bombastice, realitatea este una a nuanțelor. În primul rând, este vorba de o scrisoare de intenție, nu de un contract ferm. De la intenție la livrare este un drum lung, mai ales într-un război.

În al doilea rând, acesta este un plan pe 10 ani - aceste avioane nu vor schimba soarta bătăliei de la Pokrovsk și nu vor opri dronele rusești în această iarnă.

În final, finanțarea rămâne complet neclară. Sursele franceze, citate de Les Echos, vorbesc despre un cost estimat între 10 și 15 miliarde de euro. Într-un moment în care Macron se confruntă cu „instabilitate politică și bugetară” la Paris, iar sprijinul american pare tot mai incert, întrebarea „cine plătește?” este legitimă.

Ceea ce se întâmplă acum nu este despre câștigarea războiului de mâine, ci despre construirea armatei de poimâine. Kievul își configurează o flotă aeriană multi-națională, un mozaic complex de F-16 americane, JAS 39 Gripen suedeze (pentru care există o altă scrisoare de intenție, pentru 150 de bucăți) și acum, Rafale franțuzești.

Obiectivul strategic este o forță aeriană de 250 de avioane occidentale, capabilă să asigure standarde NATO și să descurajeze Rusia pe termen lung.

 

Franţa, noi pasi pentru atingerea obiectivului de garant al securității pe termen lung al frontierei de est a Europei

Pentru Emmanuel Macron, această înțelegere este o capodoperă a ambiției strategice. În timp ce Washingtonul se clatină, Parisul se poziționează ca garantul securității pe termen lung al frontierei de est a Europei.

Prin „punerea excelenței franceze în slujba apărării Ucrainei”, Macron își consolidează industria națională de apărare (Dassault, Thales, Safran) și își validează doctrina „autonomiei strategice europene”.

Semnificativă a fost și vizita celor doi lideri la Mont Valérien, la sediul statului major al „forței multinaționale Ucraina”. Aceasta este o structură creată de Franța și Marea Britanie (cu sprijinul a circa 30 de țări) menită să fie dislocată după un armistițiu, pentru a oferi „garanții de securitate” Kievului.

Macron, așadar, joacă pe două planuri: înarmează Ucraina pentru un război lung, dar pregătește simultan și o pace înghețată, în care Franța ar juca rolul central de mediator și garant.

Acordul pentru Rafale este, în esență, o poliță de asigurare. Pentru Zelenski, este o ancorare vitală în Occident, într-un moment de maximă vulnerabilitate internă și externă. Pentru Macron, este șansa de a transforma Franța în pilonul militar al unei Europe care trebuie să învețe să se apere singură.

Problema, ca întotdeauna, rămâne cea a calendarului și a banilor. Războiul Rusiei nu așteaptă 10 ani, iar facturile de 15 miliarde de euro nu se plătesc cu scrisori de intenție.

Cristian Soare este jurnalist și analist în cadrul platformei DefenseRomania, specializat în monitorizarea conflictelor armate și a tehnologiilor de apărare. Cu o experiență de peste 6 ani în cercetare strategică și politici publice, activitatea sa se concentrează pe analiza evoluțiilor din teren în contextul războiului din Ucraina și pe impactul noilor echipamente militare asupra strategiilor de securitate. În calitate de expert colaborator al Digital Forensic Team (DFT), contribuie la activitatea acestei platforme internaționale prin analiza fenomenelor de dezinformare, a influenței maligne și a propagandei. Analizele sale integrează cercetarea geopolitică cu instrumente moderne de investigație, precum OSINT (Open Source Intelligence). Pregătirea sa profesională include o componentă tehnică solidă în securitate cibernetică și managementul riscului informațional, deținând certificări CompTIA Security+, CISCO (CyberOps) și în managementul riscului de securitate. Totodată, este atestat în Business Intelligence, oferind consultanță în analiza strategică a datelor.
Alte știri de interes
x close