Sistemele S-400 înapoi la Rusia? În ce constă planul Turciei de a recâştiga accesul la avioanele F-35

Într-o posibilă răsturnare spectaculoasă a politicii de apărare, Turcia explorează opțiunea de a returna Rusiei sistemele de apărare antiaeriană S-400, achiziționate acum aproape un deceniu.

Această decizie, semnalată de surse diplomatice și raportată inițial de Bloomberg, reprezintă încercarea supremă a Ankarei de a repara fractura strategică cu Statele Unite și de a reintra în programul Joint Strike Fighter (F-35), din care a fost exclusă în 2019.

Deși Kremlinul, prin vocea purtătorului de cuvânt Dmitri Peskov, a negat oficial că subiectul a fost discutat în timpul întâlnirii recente dintre președintele Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin în Turkmenistan, sursele indică faptul că Ankara caută o ieșire din acest impas.

Discuțiile vizează nu doar aspectul militar, ci și o pârghie economică: returnarea bateriilor S-400 ar putea fi folosită pentru a compensa datoriile Turciei la importurile de gaze naturale rusești, oferind o soluție elegantă pentru ambele părți - Moscova își recuperează tehnologia (de care pare că are mare nevoie), iar Ankara scapă de „piatra de moară” care îi blochează modernizarea forțelor aeriene.

Uzura flotei F-16 și orizontul îndepărtat al generației a V-a

Decizia Ankarei de a reconsidera statutul S-400 nu este întâmplătoare. Planificatorii militari turci se confruntă cu o realitate incomodă: în timp ce vecina și rivala istorică, Grecia, avansează cu achiziția de F-35, flota Turciei de F-16 îmbătrânește.

Deși programul național de avioane de luptă de generația a V-a, TF-KAAN, a făcut progrese notabile, oficialii recunosc că aeronava este la ani distanță de maturitatea operațională completă și producția în masă.

Fără acces la F-35, Turcia riscă să se confrunte cu un „gap” de capabilități militare în anii 2030, pierzând supremația aeriană în regiune. S-400, deși un sistem antiaerian formidabil pe hârtie, s-a dovedit a fi o achiziție problematică.

Deoarece nu poate fi integrat în rețeaua de apărare antiaeriană a NATO (din motive de securitate cibernetică), sistemul a rămas o insulă izolată în arhitectura de apărare a Turciei, oferind beneficii tactice limitate în schimbul unui cost strategic enorm.

Condiția Washingtonului: „Ori noi, ori ei”

Poziția Statelor Unite a rămas neschimbată sub administrații succesive: prezența unui radar rusesc avansat într-o țară care operează F-35 este inacceptabilă, deoarece ar putea compromite semnătura radar a avionului invizibil.

Ambasadorul SUA la Ankara, Tom Barrack, a reiterat recent că „mingea este în terenul Turciei”, subliniind că rezolvarea problemei S-400 este singura cale pentru ridicarea sancțiunilor CAATSA și revenirea la masa discuțiilor pentru F-35.

Pentru Erdogan, care a cultivat o politică externă de echilibru între Est și Vest, renunțarea la S-400 ar fi o concesie majoră, dar necesară.

Presiunea economică internă și nevoia de a securiza flancul sudic al NATO într-un mediu de securitate volatil fac ca opțiunea americană să devină din nou atractivă.

Obstacolele: Între orgoliu și geopolitică

Implementarea acestui plan este însă plină de capcane. Returnarea echipamentelor ar necesita acordul tacit al Moscovei, care ar putea vedea gestul ca pe o trădare, deși nevoia Rusiei de a-și reface stocurile de apărare antiaeriană pe fondul războiului din Ucraina ar putea facilita tranzacția.

Pe de altă parte, Ankara trebuie să gestioneze percepția internă, unde achiziția S-400 a fost prezentată ca un simbol al suveranității naționale față de Occident.

Dacă tranzacția se concretizează, ar marca o resetare fundamentală a relațiilor SUA-Turcia. Reintegrarea în programul F-35 nu ar aduce doar avioane avansate, ci ar revitaliza și industria de apărare turcă, care pierduse contracte valoroase de producție a componentelor fuselajului în momentul excluderii.

Rămâne de văzut dacă Erdogan va reuși să execute această piruetă diplomatică fără a aliena complet Moscova, partenerul său energetic cheie.