EXCLUSIV Generalul (r.) Dorin Toma vine la Obiectiv EuroAtlantic la DefenseRomania | Armata, înzestrare și vulnerabilități. E Armata României gata de luptă?
08 Mai 2026
Obiectivul autonomiei strategice a Europei a încetat să fie simplă temă de dezbatere publică, devenind o problemă de calcul financiar și voință politică imediată. Un document publicat recent de Institutul Kiel pentru Economia Mondială, sub semnătura unor experți germani, precum Thomas Enders și Nico Lange, indică un preț clar pentru acest deziderat: 50 de miliarde de euro anual în următorii zece ani. Această investiție totală de 500 de miliarde de euro până în 2036 reprezintă pragul critic pentru ca statele europene să înceteze dependența cvasi-totală de arhitectura militară americană, care acoperă în prezent întregul lanț de efecte, de la recunoașterea prin satelit până la controlul focului pe câmpul de luptă.
Documentul intitulat Sparta 2.0 identifică zece lacune majore de capabilități pe care Europa trebuie să le rezolve pentru a putea acționa independent. Estimările arată că atingerea unei autonomii strategice este realizabilă într-un interval de cinci până la zece ani, cu condiția ca acest efort să fie tratat cu rigoarea unui proiect de tip Manhattan.
Finanțarea necesară corespunde unei ponderi de aproximativ 10% din totalul cheltuielilor de apărare europene sau 0,25% din PIB-ul cumulat al statelor membre. În absența acestei direcții, planurile actuale de creștere a bugetelor naționale vor genera doar câștiguri marginale în termeni de independență operatională, lăsând forțele armate europene vulnerabile în fața unei posibile retrageri a sprijinului logistic și informațional de peste ocean.
Noua postură strategică a Europei trebuie să se reorienteze de la simpla blocare a obiectivelor inamice către capacitatea de a lansa represalii masive asupra infrastructurii critice a agresorului.
Planul Sparta 2.0: Europa vizează rachete balistice de 5.500 km
Această schimbare implică dezvoltarea unei capacități ofensive masive, centrată pe sisteme de atac cu rază lungă de acțiune (Long-Range Strike - LRS). Dacă în prezent Europa operează sisteme precum Storm Shadow sau Taurus, cu raze de acțiune limitate, necesitatea strategică impune rachete balistice cu rază medie (IRBM) capabile să atingă ținte aflate la 5.500 de kilometri.
O astfel de capabilitate ar pune sub amenințare directă infrastructura militar-industrială rusă dincolo de Urali, modificând radical calculele cu privire la aria in care Rusia se simte în siguranţă în faţa puterii de foc pe care o au armatele din statele europene.
Costul pentru un arsenal de 500 de astfel de rachete este estimat la 50 de miliarde de euro, o sumă accesibilă dacă este raportată la bugetul total de apărare prognozat pentru urmatorii zece ani.
O altă prioritate absolută este construcția unei infrastructuri de comandă și control (C2) suverane, dublată de o constelație de sateliți echivalentă cu Starlink. Europa cheltuiește sume enorme pe platforme de luptă, dar rămâne deficitară la capitolul software și inteligență artificială aplicată în luptă.
Dezvoltarea unui sistem de management al bătăliei, similar cu Delta utilizat în Ucraina, ar costa între 10 și 20 de miliarde de euro și ar putea fi finalizată în maximum patru ani. În paralel, industria europeană trebuie să poată livra milioane de drone și muniții de tip loitering anual, segment unde s-a acumulat un decalaj tehnologic major față de realitățile observate pe frontul de est.
Avem nevoie de propriul bombardier stealth
Sectorul aviatic necesită, de asemenea, o recalibrare a investițiilor. În loc de fragmentarea resurselor între proiecte concurente de avioane de generația a șasea, analiștii propun dezvoltarea unui bombardier strategic stealth european. O flotă de 40 de astfel de aeronave, capabile să transporte încărcături mari de rachete de croazieră și balistice la distanțe strategice, ar oferi Europei un instrument de proiecție a forței care în prezent lipsește.
Costul achiziției unui astfel de program este estimat la 100 de miliarde de euro, însă valoarea sa în termeni de descurajare convențională și nucleară ar depăși orice altă investiție în platforme de aeriene clasice de vânătoare.
Succesul acestui plan de autonomie depinde însă de reformarea proceselor de achiziție. Modelul actual, bazat pe specificații tehnice de sute de pagini și termene de livrare de decenii, este depășit. Experiența ucrainenilor demonstrează că o rețea vastă de furnizori mici și promți este mai rezilientă decât dependența de câțiva mari contractori primari.
Europa are baza industrială și tehnologia necesară pentru a-și asigura propria securitate, însă blocajul rămâne unul de natură politică. Dacă statele membre vor continua să prioritizeze politicile industriale naționale în detrimentul eficienței operaționale comune, cele 50 de miliarde de euro anual vor fi irosite fără a obține capacitatea reală de a proteja Europa fără sprijin american.
A căzut guvernul. Opt întrebări despre criza din România care afectează și zona de securitate
