A căzut guvernul. Opt întrebări despre criza din România care afectează și zona de securitate

1. De ce oamenii care au bani în România au reacționat panicându-se?

Răspunsul este simplu: pentru că investițiile și cheltuielile statului român au o pondere uriașă în economie.

2. Ce trebuie să facă statul român pentru a nu mai supune cetățenii obișnuiți (aici incluzând și mediul de afaceri) la asemenea instabilități?

Am fi tentați să spunem că statul trebuie să-și reducă amprenta economică. Este un ideal pentru atunci când omul va fi și el ideal și pentru când piețele se vor apropia de idealul de piață perfectă.

Până atunci statul trebuie să rămână capabil să absoarbă șocurile economice dar mai ales să nu provoace el destabilizare.

3. Ce trebuie să facă statul român pentru a nu mai deveni el însuși o piedică în economie?

Prima regulă, care este una de aur, este să fie predictibil (reguli clare și simple menținute mult timp).

Cu promisiuni deșarte în alegeri (despre orice, inclusiv despre dreptatea perfectă), cei care vor veni la putere nu vor putea face un stat predictibil. Pentru ca un stat să fie predictibil este nevoie ca el să se ghideze după strategii pe termen lung pe care să le respecte tot spectrul politic.

A doua regulă, și ea foarte importantă, este ca statul să își propună permanent să facă un pași înainte în combaterea corupției.

Problema mare a corupției este că destabilizează societatea prin costurile ascunse pe care le are. Costurile ascunse, indiferent de natura lor, încetinesc dezvoltarea oricărei societăți.

4. Ce trebuie să facă statul român pentru a putea absorbi șocurile economice și a transmite cât mai puțin din ele cetățenilor țării?

Statul trebuie să dețină rezerve. Ele trebuie să fie de natură umană, materială, valutară (incluzând aici aurul și monedele neconvenționale dar acceptate internațional) și informațională (educație, influență internațională etc.).

Aceste rezerve trebuie folosite doar în situații de criză și război dar, ele trebuie preschimbate permanent iar structura lor trebuie adaptată continuu la valorile care contează în prezent și la cele care vor conta în viitor. Până nu se construiesc aceste rezerve la un nivel rezonabil, valurile create de marii actori internaționali statali sau non-statali vor fi resimțite de întreaga populație a țării.

5. Este România în situație de criză sau război?

Legal precum și real nu este în niciuna din aceste situații pentru a fi nevoie să fie cheltuite rezervele în scopul salvării țării. Cu toate acestea, agresiunea Rusiei din Ucraina și perspectivele clare de degradare a respectării regulilor internaționale necesită refacerea strategiilor pe termen lung și implicit a nivelurilor și compoziției rezervelor.

6. Care ar trebui să fie orientarea strategiilor țării pe termen lung?

Rusia a pivotat în direcția războiului. A nu ține cont de acest lucru și a crede că ești de neatins când ești țară riverană Mării Negre este o eroare fatală.

Războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei a obligat lumea să se divizeze, în special Europa. Ori suntem de partea celor care respectă tratatele internaționale, ori de partea celor care nu le respectă și care promovează noi reguli, ale celor puternici, în care țări mai mici, cum sunt majoritatea celor din Europa, nu au niciun cuvânt de spus. Căile de mijloc întârzie deciziile până în punctul din care nu mai contează. Privind retrospectiv în istorie se constată că soluțiile de mijloc au făcut mai mult rău decât bine.

7. Cum ar trebui să arate strategiile pro-europene? Accelerează sau pierzi

7.1. Statul trebuie să fie mai puternic dar în același timp mai suplu pentru a consuma mai puține resurse pentru întreținerea lui însuși.

Oamenii de stat și din stat trebuie să devină și ei mai supli mental. Automatizarea și lupta anticorupție nu trebuie excluse din nicio strategie de domeniu. Distrugerea statului nu este o soluție dar nici întârzierea reformelor sau amânarea lor pe motiv că nu va mai fi nevoie de ele nu este nici ea o soluție.

7.2. Forța de muncă trebuie reorientată și recalificată pentru a face față noilor provocări.

Mediul de afaceri, supus mâinii invizibile a economiei libere care are tendința involuntară să creeze monopoluri sau oligopoluri, este prea inert pentru a restructura el forța de muncă. Statul trebuie să spună clar de ce produse are nevoie pentru a face țara pregătită de apărare și să pregătească cât mai bine posibil acea forță de muncă. S-ar putea ca învățământul de lungă durată să încurce în aceste vremuri. Trebuie să fie loc pentru toți cei care vor să muncească cu un efort minimizat cât mai mult posibil pentru recalificare. A te uita spre inteligența artificială (AI) că va rezolva ea situația, este o abordare superficială deoarece este încă departe de a face acest lucru. Criza este acum nu peste 10, 20 sau 50 de ani când este posibil ca domeniul AI să facă saltul calitativ de care am fi avut nevoie în prezent.

7.3. Suntem țară de flanc estic. Statul trebuie să negocieze mai bine la Bruxelles acest lucru dar să se ducă cu temele bine făcute. Strategiile trebuie să se centreze acum pe apărare. 

De exemplu, buna sănătate a populației și educația ei în spiritul valorilor europene sunt privite acum ca resurse de apărare. Reducerea infracționalității prin componentele ei de menținere ordine publică, justiție și altele a devenit acum resursă de apărare. Trebuie identificat tot ce este redundant și realocat spre acest nou scop al apărării și descurajării. Este o chestiune de supraviețuire.

8. În același timp, toți cetățenii țării, în special cei care care au funcții înalte în stat și cei din mediul privat care au mulți bani pe mână, trebuie să înțeleagă că este valabil ceea ce a zis Kennedy: „Nu întreba ce face țara pentru tine. Întreabă-te ce poți face tu pentru țară”. Suntem datori generațiilor viitoare. Nu mai este vremea de stat doar prin vacanțe și pentru ce importanți suntem unii dintre noi. Este timpul cooperării, cea care ne-a făcut de fapt umani.