Ucraina a dezvăluit câte bombardiere strategice mai are armata rusă și câte dintre acestea sunt operaționale
25 August 2026
Proiectul CAAM apare în aceeași foaie de parcurs care a scos la iveală o altă racheta cu rază lungă AIM-424 Malice, semn că Pentagonul se pregătește pentru lupte aeriene prelungite, nu doar pentru o singură lovitură de la distanță mare
Forțele Navale americane americane dezvoltă un proiect suplimentar de rachetă aer-aer, de această dată orientat spre o rachetă cu dimensiune redusă, care să permită aeronavelor stealth să transporte mai multe rachete în calele interne de armament.
Proiectul, denumit CAAM (Compact Air-to-Air Missile), a fost menționat public pentru prima dată în același briefing din cadrul simpozionului Tailhook al Marinei, desfășurat la Reno, Nevada, în weekendul de 22-23 august 2026, în care a fost dezvăluită și racheta cu rază lungă AIM-424 Malice.
Potrivit unui oficial al Marinei citat de publicația The War Zone, efortul CAAM reprezintă „o viitoare armă de graniță interioară”, iar cerințele sunt în prezent evaluate de Divizia de Război Aerian din cadrul Biroului Șefului Operațiunilor Navale (N98).
Prezentarea de la Tailhook a subliniat că accentul central al CAAM este „creșterea capacității de transport intern pentru arma de graniță interioară”, destinată angajamentelor de rază mai scurtă și transportului intern pe aeronave stealth precum F-35, dar și pe viitoarele drone de luptă.
Anterior, Divizia de Armament a Centrului de Război Aerian Naval (NAWCWD) emisese deja o solicitare de ofertă pentru dezvoltarea unor motoare rachetă destinate să susțină, printre altele, programul CAAM.
Un concept cu rădăcini în două proiecte abandonate
Pentru a înțelege obiectivele unei rachete aer-aer miniaturizate, merită observate proiectele anterioare din acest domeniu. Raytheon și Lockheed Martin au lucrat în trecut la propriile concepte de rachete aer-aer în miniatură, denumite Peregrine, respectiv CUDA, ambele rămase la stadiul de demonstrator fără a intra în producție.
Peregrine, produsă de Raytheon, are o lungime comparabilă cu a rachetei AGM-114 Hellfire (1,63 m), dar păstrează capabilități de luptă dincolo de raza vizuală (BVR). Teoretic, o asemenea rachetă ar dubla practic încărcătura internă a unui F-35 sau F-22, iar amprenta redusă de greutate ar permite folosirea ei și pe platforme mai mici decât avioanele de vânătoare clasice.
CUDA, de la Lockheed Martin, reprezintă o abordare radical diferită, înlocuind capul de luptă exploziv cu un propulsor suplimentar și spațiu mărit pentru combustibil, pentru a păstra raza de acțiune și a crește agilitatea rachetei prin manevre susținute pe durata zborului. Noul design de interceptor dezvoltat de Lockheed Martin pentru sistemul de apărare antiaeriană IFPC seamănă puternic cu CUDA, un indiciu că firma ar putea adapta un concept deja existent, mai degrabă decât să pornească de la zero. Pentru a păstra capabilitățile BVR la o dimensiune redusă, un rol esențial revine eficienței sistemului de propulsie și miniaturizării electronicii de la bord.
AIM-424 Malice, contextul din care a apărut cererea pentru CAAM
Racheta care a scos la iveală întreaga foaie de parcurs, AIM-424 „Malice”, a fost dezvăluită oficial pe 22 august 2026 și se afla deja în teste de zbor la momentul anunțului. Nu mai insistăm asupra caracteristicilor rachetei întrucât au fost prezentate recent de DefenseRomania.
În esență, AIM-424 completează un arsenal deja extins recent cu AIM-174B „Gunslinger”, o derivată aer-aer a rachetei navale SM-6, văzută operațional pentru prima dată în iulie 2024, mai lungă (5,03 m) și mai grea (aproximativ 830 kg), dar prea voluminoasă pentru calele interne ale variantei F-35C.
De ce contează adâncimea magaziei de rachete
Ansamblul celor două programe, AIM-424 pentru rază lungă și CAAM pentru rază scurtă și volum mare de foc, sugerează că Marina americană se pregătește pentru confruntări aeriene de durată mai mare, nu doar pentru angajamente decisive de la distanțe extreme.
Într-un asemenea scenariu, creșterea numărului de rachete pe care un avion le poate transporta intern, fără a-i compromite semnătura radar prin folosirea unor puncte de prindere externe, devine o prioritate logică pentru menținerea rezistenței în luptă.
Conceptul CAAM urmează, de altfel, aceleași obiective centrale pe care Marina le anunțase anterior pentru o „variantă compactă” a rachetei AIM-9X Sidewinder, un proiect menit tot să ofere o adâncime sporită a magaziei interne, utilă în special pentru apărarea localizată a portavioanelor și a altor active de mare valoare împotriva unor valuri numeroase de rachete și drone adverse.
