Decizia Indiei survine la scurt timp după retragerea Germaniei din acest program, la începutul lunii iunie 2026, deschizând o fereastră de oportunitate pentru industria aerospațială indiană de a obține acces la tehnologii de generația a șasea, precum operarea în rețea de tip „combat cloud” și coordonarea sistemelor autonome fără pilot.
Decizia de a negocia intrarea în programul FCAS se suprapune însă pe o problemă structurală gravă a Forțelor Aeriene Indiene (IAF). În prezent, IAF operează doar 29 de escadrile de vânătoare, cu 13 mai puține față de necesarul autorizat de 42 de escadrile.
Situația se va agrava în următorii ani: cele șase escadrile echipate cu 110-120 de aeronave SEPECAT Jaguar - aflate în serviciu din 1979 și menținute operaționale doar prin „canibalizarea” avioanelor retrase din Franța, Oman și Marea Britanie - vor ieși definitiv din uz între 2028 și jumătatea anilor 2030.
![]()
FCAS, un proiect a cărui maturitate operațională este estimată pentru orizontul anilor 2040, nu poate rezolva problema iminentă a escadrilelor indiene. Soluția pe termen scurt, luată în calcul la New Delhi, este achiziționarea a 114 avioane Dassault Rafale suplimentare (pe lângă cele 36 deja aflate în serviciu la IAF și cele 26 de versiuni navale comandate pentru portavioane).
Propunerea francezilor include asamblarea a 94 de aeronave Rafale direct în India, asigurând o infuzie vitală de tehnologie și experiență pentru industria locală, care va prelua inclusiv asamblarea de structuri mari de fuzelaj.
Aceste avioane (în standardele F4 și, ulterior, F5) ar funcționa ca o punte operațională între flota actuală și viitoarele aeronave de generația a cincea (programul național indian AMCA) și a șasea (FCAS).
Reconfigurarea FCAS: De la proiect franco-german la parteneriat cu India?
Anularea parteneriatului inițial franco-german, dictată de refuzul Dassault Aviation (liderul proiectului) de a ceda o parte din proprietatea intelectuală și de disputele privind drepturile de proprietate, a lăsat Franța în căutarea unui nou partener capabil să susțină financiar și industrial acest program militar.
![]()
FCAS nu este doar un simplu avion de vânătoare, ci un „sistem de sisteme”, așa cum l-au numit francezii, integrând aeronava pilotată (Next Generation Fighter - NGF) cu „drone partener” (Remote Carriers) și o rețea arhitecturală de date extrem de avansată.
Pentru India, participarea are sens doar dacă Franța este dispusă să ofere mult mai mult decât asamblarea sub licență - modelul urmat în contractul pentru avioanele Rafale.
New Delhi dezvoltă deja propriul avion de generația a cincea (AMCA), program care acoperă intern tehnologii precum profilul stealth, radarul AESA, materialele absorbante radar și fuziunea senzorilor.
Investiția indiană în FCAS este justificată doar de accesul la capabilitățile net superioare, specifice generației a șasea, care nu sunt acoperite de programul AMCA: inteligența artificială avansată, roiurile de drone autonome și rețelele securizate de mare capacitate.
Experiența eșuată a Indiei în programul comun cu Rusia pentru un avion de generația a cincea (FGFA), părăsit de New Delhi în 2018 tocmai din cauza lipsei de transparență tehnologică și a refuzului accesului la codul sursă, reprezintă o lecție clară.
India va solicita garanții stricte privind drepturile de proprietate intelectuală pentru munca inginerească pe care o va finanța, integrarea nestingherită a armamentului indian (precum rachetele Astra) și libertatea de a-și moderniza viitoarea flotă FCAS fără a depinde exclusiv de permisiunea Franței.
Prin urmare, negocierile actuale reprezintă un test major pentru industria de apărare franceză: dacă va accepta India ca un partener decizional, integrat în cadrul departamentelor de inginerie și design, FCAS ar putea deveni piesa centrală a strategiei de descurajare a Indiei în fața Chinei, dar dacă va avea doar rolul de finanțator și sub-contractor, proiectul riscă să repete divergențele majore care au condus la ieșirea Germaniei din acest parteneriat european.