Loviturile aeriene executate vara trecută asupra unor instalații nucleare iraniene au demonstrat nu doar capacitatea tehnologică a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, ci și provocări actuale ale sistemelor de comandă și control.
La o conferință a Mitchell Institute for Aerospace Studies, general-locotenentul Jason Armagost, locțiito al Air Force Global Strike Command, a subliniat că succesul viitoarelor misiuni de mare risc depinde decisiv de modul în care informațiile critice sunt transmise, în siguranță, între centrele de comandă și aeronavele aflate în luptă.
Sursă foto: U.S. Air Force
„Dacă un sistem de lovire nu poate comunica și trasnsmite starea exactă sau ordinul de executare al misiunii, atunci vorbim de un eșec sistemic”, a avertizat generalul Armagost.
Atacurile istorice ale SUA din 22 iunie 2025 împotriva Iranului, cunoscute sub numele de Operațiunea Midnight Hammer, au fost conduse de bombardierele B-2 Spirit care au fost folosit muniții de tipul Massive Ordnance Penetrator pentru a deteriora trei instalații nucleare iraniene construite în adâncimea muntelui. E vorba de facilitățile nucleare Fordow, Natanz și Isfahan.
Deși operațiunea a fost un succes remarcabil de coordonare, informații și inginerie, conducerea Forțelor Aeriene consideră că avantajul american nu poate fi menținut fără o rețea de comunicații mai rapidă, mai sigură și mai bine integrată. În conferința menționată și citată de Defense News, generalul american Jason Armagost a explicat că rețelele de comandă și control trebuie să fie capabile să transmită în timp real instrucțiuni esențiale și actualizări de stare către și dinspre bombardiere și alte aeronave implicate în luptă.
Îmbunătățirea lanțului de comunicare vine însă cu un risc: Cine ajunge să apese butonul roșu în cabina unui F-16 sau bombardier B-2 Spirit?
Piloți de F-16 Fighting Falcon, în timpul unor manevre de antrenament
În același timp, oficialii militari avertizează că îmbunătățirea lanțului și structurilor de comunicare prin extinderea comunicațiilor nu trebuie să ducă la confuzie în lanțul de comandă. Ceea ce ar fi o eroare capitală ce ar putea să ducă la eșecul misiunii.
Maiorul Claire Randolph, șefa structurii de armament și tactici de luptă din cadrul U.S. Air Forces Central Command, a atras atenția asupra riscului ca o „linie directă” între comandanți și cabinele de pilotaj să submineze autoritatea echipajelor.
„Dacă ai o linie directă de la comandantul CENTCOM la cockpitul fiecărui B-2 sau F-16, riști să creezi o vulnerabilitate. Și anume să adaugi putere de decizie fără ca această autoritate să aibă întreaga imaginea a situației de luptă. Trebuie să îmbunătățim comunicațiile, dar și să delimităm clar cine ia deciziile în aer”, a spus Claire Randolph.
Bombardier american de tip B-2 Spirit, photo source: U.S. Air Force
În viitorul apropiat Forțele Aeriene ale SUA mizează pe integrarea noului bombardier B-21 Raider, succesorul lui B-2 Sprit, care va avea un rol central în misiunile de penetrare în adâncime. Conceput cu capacități avansate de partajare a datelor, B-21 este văzut ca platforma ideală pentru o nouă generație de operațiuni aeriene, în care informația circulă sigur, rapid și controlat.
Potrivit oficialilor americani citați, dată cu intrarea în serviciu a bombardierului de generația a 6-a, operațiunile americane de tip Midnight Hammer împotriva Iranului vor deveni mult mai letale.
Pentagonul a regândit misiunea B-21, transformându-l dintr-un bombardier nuclear într-o platformă versatilă de atac anti-navă. Echipat cu bombele „Quicksink”, arme relativ ieftine, dar capabile să anihileze flote întregi, dar și cu rachete LRASM, B-21 este proiectat să lovească navele de război chineze de la distanțe uriașe, dincolo de raza vizuală a inamicului.
În principal B-21 Raider a fost dezvoltat pentru a contracara ascensiunea militară fulminantă a Chinei.
B-21 este și singurul avion de generația a 6-a care a fost dezvoltat vreodată.
Citește și
