Să nu ne amăgim. Vremea discursurilor înflăcărate despre victoria totală a democrației și despre o pace „dreaptă” care să restabilească granițele din 1991 în Ucraina se apropie de sfârșit. În cancelariile occidentale, sub pojghița declarațiilor de susținere neclintită, se instalează un realism crud, tranzacțional, care ne obligă să privim realitatea în față.
Stubb ne spune, cu o sinceritate greu de acceptat, ceea ce mulți lideri europeni gândesc, dar se tem să rostească: s-ar putea să nu existe o pace dreaptă pentru Ucraina.
Există momente în istorie când ceața retoricii diplomatice se ridică brusc, dezvăluind un peisaj rece și neprimitor. Săptămâna aceasta, Alexander Stubb, președintele Finlandei, o națiune care înțelege amenințarea rusă mai bine decât oricare alta, a fost cel care a tras cortina. Mesajul său este unul care va provoca fiori pe coridoarele de la Bruxelles și Kiev deopotrivă: visul unei „păci juste” în Ucraina este, cel mai probabil, o iluzie.
Într-o serie de intervenții, atât într-un articol pentru Foreign Affairs, cât și în declarații pentru presa finlandeză, Stubb a articulat ceea ce puțini lideri occidentali au curajul să spună cu voce tare.
Ordinea liberală post-1945 este pe moarte, iar Occidentul trebuie să se pregătească pentru o eră a tranzacționalismului dur, unde integritatea teritorială și justiția morală ar putea fi sacrificate pe altarul stabilității geopolitice.
Sfârșitul inocenței geopolitice
„Realitatea este că pacea poate fi bună, rea sau un fel de compromis”, a declarat Stubb, cu pragmatismul specific nordic.
Avertismentul său, conform căruia condițiile pentru o pace dreaptă - restabilirea frontierelor din 1991, reparații de război, justiție internațională - sunt „puțin probabil să fie îndeplinite”, marchează o ruptură psihologică majoră față de mantra ultimilor patru ani.
Până acum, linia oficială a Occidentului a fost simplă: „nimic despre Ucraina fără Ucraina” și sprijin „atât timp cât este nevoie”.
Însă realitatea de pe teren și schimbarea gărzii la Washington au erodat aceste certitudini. Stubb, un atlantist convins și fost premier, nu pledează pentru capitulare, ci pentru un „realism bazat pe valori”.
El recunoaște tacit că arhitectura globală se fracturează. Într-o lume unde „Sudul Global” deține votul decisiv, iar China și Rusia promovează o multipolaritate haotică, Occidentul nu mai are luxul de a impune rezultate ideale.
Aceasta este „ultima șansă” a Occidentului, avertizează el, de a modela noua ordine mondială înainte de a deveni irelevant. Iar prețul acestei relevanțe ar putea fi o pace imperfectă în Estul Europei.
Planul Trump și tranzacționalismul american
Scepticismul lui Stubb nu vine de nicăieri, ci survine pe fondul unei ofensive diplomatice conduse de trimișii președintelui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, care au purtat discuții direct cu Vladimir Putin.
Faptul că un plan de pace în 28 de puncte (redus ulterior la 19) a fost redactat inițial fără consultarea aliaților europeni confirmă temerea veche a bătrânului continent: Europa riscă să devină spectatoare la propria sa securitate.
Detaliile care transpar sunt grăitoare pentru noua logică comercială a Washingtonului. Stubb a remarcat cu perspicacitate că SUA par interesate de „rezervele minerale din Ucraina” ca parte a ecuației de pace. Acesta nu mai este limbajul Cartei ONU sau al valorilor democratice, ci este limbajul deal-ului specific mediului de afaceri. Într-o astfel de paradigmă, suveranitatea devine negociabilă, iar resursele devin garanții.
Premierul italian Giorgia Meloni, încercând să mențină Europa relevantă, a vorbit recent despre un „test de maturitate” pentru UE. Dar adevărul incomod este că, în absența unei capacități militare autonome credibile, pârghiile Europei sunt limitate.
Dacă Washingtonul decide că o „pace rea”, care îngheață conflictul și lasă teritorii sub ocupație rusă, este preferabilă unui război nesfârșit care drenează resurse, capitalele europene vor avea puține opțiuni în afara conformării.
O victorie bazata pe supraviețuire, nu pe justeţe
Pentru Ucraina, mesajul este devastator! Kievul se confruntă cu perspectiva unei amputări teritoriale de facto în schimbul unor garanții de securitate care rămân, deocamdată, nebuloase. Stubb sugerează că Finlanda ar putea oferi trupe sau garanții, dar întrebarea fundamentală rămâne: va accepta Rusia o Ucraină înarmată și ancorată în Occident, chiar și una mai mică?
Așa cum subliniază liderul finlandez, ne îndreptăm spre o lume a „competiției triunghiulare” între Vestul Global, Estul Global și Sudul Global. În această nouă constelație, soarta Donbasului sau a Crimeei pare să conteze mai puțin pentru marile puteri decât echilibrul macro-strategic dintre Washington și Beijing.
Concluzia implicită a analizei lui Stubb este greu de acceptat. „Pacea justă” a fost un slogan nobil pentru o lume care nu mai există. Ceea ce urmează este o pace a compromisului dureros.
Pentru națiunile mici de la granița imperiului rus, precum Finlanda sau statele baltice, aceasta nu este o trădare teoretică, ci o reamintire a faptului că în istorie, dreptatea este adesea privilegiul învingătorului absolut. Iar în acest război, se pare, nu vor exista învingători absoluți, ci doar supraviețuitori.
Occidentul ar putea fi nevoit să înghită o pastilă amară. Salvarea statalității ucrainene ar putea necesita sacrificarea integrității sale teritoriale. Este un târg urât, nedrept și periculos. Dar, așa cum avertizează Stubb, s-ar putea să fie singurul disponibil pe masa de negocieri a noii ordini mondiale.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
