Această iluzie a distanței, a non-implicării, a fost adesea un scut psihologic comod, care a permis națiunilor, inclusiv României, să-și vadă de treburile interne fără a simți presiunea directă a marilor tensiuni globale. Totuși, istoria ne-a demonstrat, adesea în mod brutal, că liniștea de pe o stradă din București poate fi spulberată de o decizie luată într-un birou de la mii de kilometri distanță. Iar invazia Rusiei în Ucraina, o catastrofă pe care mulți o considerau de neconceput în secolul nostru, a transformat această abstractă responsabilitate civică într-o necesitate palpabilă, forțându-ne să ne întrebăm: ce înseamnă, de fapt, pentru un cetățean obișnuit, să-și înțeleagă situația geopolitică?
Adevărul este că, într-o lume ultra-conectată, granițele sunt tot mai fluide, iar deciziile luate la Kremlin sau la Casa Albă se traduc direct în prețurile de la pompă, în inflația din supermarket și, cel mai important, în sentimentul de securitate sau de vulnerabilitate al unei națiuni.
Un stat puternic nu este definit doar de forța sa militară, ci și de coeziunea sa socială și de capacitatea cetățenilor de a discerne adevărul de manipulare. O populație neinformată sau, mai rău, dezinformată, devine o vulnerabilitate strategică. Ea poate fi exploatată prin propaganda abilă, creând diviziuni, afectând încrederea în instituții și, în cele din urmă, slăbind din interior țesătura națională. A ignora geopolitica înseamnă, de fapt, a te transforma într-un pilon fragil pe care o națiune se sprijină, un pilon care se poate prăbuși la prima presiune.
„Ce-o fi, o fi" și tendința istorică de supunere și fatalism
Pentru a înțelege mai bine această responsabilitate, este necesar să ne privim în oglinda specificului românesc. Spiritul nostru latin, cu exuberanța și individualismul său, aduce adesea o perspectivă de "mă descurc eu", dar poate masca o tendință istorică de supunere și fatalism. Vrem să fim "liberi", dar am fost adesea prinși în mrejele unor imperii și hegemonii, de la cel Otoman și Austro-Ungar, la cel sovietic. Această istorie a "supraviețuirii" a cultivat un anumit fatalism, o mentalitate de tipul "ce-o fi, o fi" sau "oricum nu putem schimba nimic". Această pasivitate a fost, în trecut, o strategie de supraviețuire, dar în contextul actual, devine o vulnerabilitate. A crede că "nu ne privește pe noi" sau că "suntem o țară mică" este o atitudine periculoasă într-o lume în care națiunile sunt interdependente și în care securitatea unora este strâns legată de securitatea celorlalte.
Influențele balcanice adaugă un strat suplimentar de complexitate. O combinație de cinism și fatalism, de conspiraționism și de neîncredere profundă în autorități și în sistem. Această neîncredere, deși uneori justificată de experiențe istorice, poate fi exploatată pentru a semăna haos. Un cetățean care crede că "toți politicienii sunt la fel" și că "toată presa minte" este extrem de vulnerabil la dezinformare. El va respinge informațiile din surse credibile, dar va accepta fără discernământ afirmații false, propagate adesea de actori externi cu interese ascunse. Asemenea narative pot slăbi coeziunea socială, pot polariza opinia publică și pot submina capacitatea unei națiuni de a reacționa unitar la o amenințare.
Geopolitica pentru toți: Invazia Rusiei în Ucraina a acționat ca o alarmă brutală
Invazia Rusiei în Ucraina a acționat ca o alarmă brutală, spulberând definitiv iluzia că războiul este un eveniment al trecutului. Dintr-o dată, "geopolitica" nu a mai fost despre hărți și tratate, ci despre oameni care își părăseau casele, despre orașele bombardate și despre dronele care intrau în spațiul nostru aerian. Pentru România, această invazie nu a fost doar o știre de la televizor, ci un eveniment cu implicații directe și imediate. Am devenit un flanc al NATO, o țară de frontieră cu un conflict de o amploare colosală. Am primit sute de mii de refugiați, am simțit șocul prețurilor la energie și la alimente și am devenit o țintă a propagandei rusești.
În acest context, responsabilitatea cetățeanului a devenit una crucială. Sarcina sa nu a mai fost doar de a vota sau de a-și plăti taxele, ci de a deveni un "soldat al informației". A înțelege situația a însemnat a face distincția între adevăr și minciună. A însemnat a recunoaște propaganda care susținea că "războiul a fost provocat de NATO" sau că "ucrainenii sunt fasciști".
A însemnat a înțelege de ce o națiune precum Rusia ar ataca un vecin, sfidând toate normele dreptului internațional. A însemnat a înțelege că securitatea noastră nu este o garanție automată, ci un rezultat al parteneriatelor noastre strategice și al angajamentelor noastre în cadrul NATO. Fiecare cetățean a avut de ales între a accepta pasiv o realitate impusă sau a căuta în mod activ informații, a-și cultiva spiritul critic și a-și asuma rolul de membru al unei societăți reziliente.
A fi un cetățean informat înseamnă mai mult decât a urmări știrile. Înseamnă a consuma informații în mod activ și selectiv, din surse multiple și verificate. Înseamnă a face conexiuni logice între un eveniment la graniță și impactul său economic. Înseamnă a respinge cu fermitate dezinformarea și a-i avertiza pe cei din jur. Înseamnă, în cele din urmă, a participa la discursul public, a-ți susține convingerile bazate pe fapte și a contribui la crearea unui climat de luciditate și de unitate națională.
Așadar, vremea în care cetățeanul putea sta comod în umbra statului, lăsând pe alții să se ocupe de "problemele lumii mari", a apus. Invazia Ucrainei a demonstrat că geopolitica nu este doar despre lideri și armate, ci este o problemă care ne privește pe toți. O națiune în care cetățenii nu înțeleg miza, nu-și cunosc vulnerabilitățile și sunt susceptibili la manipulare este o națiune vulnerabilă. România, cu specificul său cultural și cu tendința sa istorică de fatalism, are o nevoie critică de a-și asuma o nouă responsabilitate: aceea de a-și educa cetățenii în spiritul gândirii critice și al înțelegerii realităților geopolitice. Viitorul nostru, securitatea noastră, depinde nu atât de rachetele și de tancurile pe care le achiziționăm, cât de vigilența și luciditatea fiecăruia dintre noi. Războiul din Ucraina este, într-un fel, o lecție brutală și necesară de responsabilitate civică.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
