Ucraina solicită Greciei rachete Patriot, dar Atena dă vina pe situația sensibilă din regiune. Poate România răspunde pozitiv unei solicitări similare?
18 Octombrie 2026
Pusă în fața unei posibile retrageri a forțelor americane din Europa și confruntată cu incidente maritime militare tot mai frecvente lângă țărmurile sale, România a transmis la Washington o ofertă confidențială prin care se angajează să suporte parțial costurile cu prezenta trupelor terestre ale Statelor Unite staționate pe teritoriul național.
Informația, confirmată de surse diplomatice pentru agenția Bloomberg, arată că decidenții de la București au abandonat discursul bazat exclusiv pe garanțiile formale ale Tratatului Nord-Atlantic și au preluat modelul tranzacțional aplicat deja de Polonia și statele baltice, care încearcă să mențină umbrela convențională a Pentagonului prin compensații financiare directe.
Miza acestei schimbări de abordare este legată de planul Pentagonului, care urmează să finalizeze până la sfârșitul acestui an o evaluare completă a posturii forțelor armate americane dislocate pe continentul european.
Ce încearcă România să blocheze la evaluarea Pentagonului cu privire la prezența militară în Europa?
România găzduiește în prezent un contingent de aproximativ 1.000 de soldați americani, format în principal din unități ale Diviziei 101 Aeropurtate, însă a fost primul stat aliat din regiune afectat direct de deciziile administrației conduse de Donald Trump de a reduce prezența militară terestră în Europa de Est.
În condițiile în care Casa Albă prioritizează alte teatre de operații și condiționează asistența militară de contribuțiile materiale ale aliaților (cine alocă cel mai repede cel mai mult pentru apărare), guvernul de la București, indiferent de formula parlamentară a acestuia, încearcă să prevină o nouă diminuare a contingentului american prin asumarea unor cheltuieli directe de cazare, suport logistic și operare a facilităților militare locale.
Asa-zisul pachet de stimulente financiară propus de România este dublat de un program de investiții de 4 miliarde de euro eșalonat până în anul 2040 pentru extinderea și modernizarea Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu din județul Constanța. Obiectivul oficial este transformarea bazei într-un centru capabil să primească și să susțină efective numeroase din armata americană sau din alte forțe aliate, la standarde comparabile cu bazele strategice din Germania.
În plus, autoritățile au avansat intenția de a dubla bugetul alocat apărării, de la circa 2,5% din PIB în prezent până la pragul de 5%, aliniindu-se cerințelor Poloniei, dar și de a folosi fondurile obținute prin mecanismul european de achiziții comune SAFE, unde România reprezintă al doilea cel mai mare beneficiar după Varșovia.
Această disponibilitate de a plăti pentru menținerea trupelor americane intră însă în coliziune directă cu situația politică internă, dar mai ales bugetară a României, un stat care înregistrează unul dintre cele mai mari deficite fiscale din Uniunea Europeană și care are dificultăți cronice în asigurarea cheltuielilor curente din economie. În timp ce Polonia dispune de o industrie militară proprie capabilă să absoarbă miliardele investite și să ceară centre locale de asamblare a rachetelor, România se poziționează mai degrabă ca un simplu plătitor de servicii de securitate, finanțând cazarea și întreținerea soldaților străini fără a obține o dezvoltare industrială proporțională.
Întrebarea dacă statul român își poate permite să susțină financiar această prezență militară rămâne momentan fără un răspuns clar, în condițiile în care resursele interne sunt limitate, iar costurile de modernizare a infrastructurii de la Marea Neagră se vor întinde pe mai mulți ani.
Nave scufundate lângă țărm și teama de retragere a aliaților
Graba guvernului - fostului, actualului sau viitorului - de a prezenta aceste oferte financiare este accelerată de deteriorarea situației de securitate din zona economică exclusivă și din apele maritime adiacente. Lovirea a două nave comerciale de către drone kamikaze în apropierea apelor teritoriale românești și bulgărești, soldată cu scufundări de nave și dispariția a șapte marinari, a demonstrat că Marina Militară și forțele aeriene române nu dispun de mijloace suficiente pentru a asigura singure securitatea navigației.
În timp ce Franța a intervenit prima cu asistență tehnică pentru apărarea țărmului românesc în urma discuțiilor purtate de președintele Nicușor Dan cu Emmanuel Macron, Bucureștiul continuă să considere trupele americane ca fiind singurul factor de descurajare credibil în fața acțiunilor Rusiei.
Asumarea costurilor de mentinere a trupelor americane devine astfel o măsură dictată de neputința militară proprie, prin care România cumpără timp și protecție pe termen scurt într-un spațiu maritim aflat în plină escaladare a ostilităților.
