Prinsă de 5 ani în războiul de trei zile împotriva Ucrainei, Rusia nu uită de Orient: Se negociază soarta bazelor Hmeimim și Tartus. Va reuși Rusia să-și recâștige poziția în Siria?
16 Octombrie 2026
Ucraina a solicitat Greciei între 20 și 30 de rachete interceptoare Patriot PAC-2, renunțând, cel puțin în această cerere, la ideea transferului unei baterii complete.
Solicitarea pune Guvernul de la Atena în fața alegerii între sprijinul unui aliat aflat sub atac rusesc și menținerea capacității propriei apărări antiaeriene considerate critică în condițiilor tensiunilor constante cu Turcia.
În centrul discuțiilor se află stocul grecesc de rachete PAC-2, din care o parte se apropie, potrivit presei, de sfârșitul duratei de viață operaționale. Publicația Star a relatat că ar fi vorba de aproximativ 200 de rachete, iar partea ucraineană consideră că Grecia ar putea ceda un procent redus din ele fără pierderi substanțiale de capacitate.
Argumentul este însă contestabil. Încheierea duratei de viață proiectate nu înseamnă automat că racheta nu mai poate fi folosită, întrucât utilizarea poate fi prelungită prin inspecții, recertificări și înlocuirea unor componente. Valoarea economică rămâne, de altfel, semnificativă, iar un interceptor Patriot costă câteva milioane de dolari bucata.
Premierul Kyriakos Mitsotakis a transmis de la Bruxelles, pe 16 octombrie, după reuniunea Consiliului European, că Grecia a consolidat deja în mod important apărarea antiaeriană ucraineană, dar nu intenționează să își pună în pericol propriile capacități de apărare. El a subliniat că țara se află într-o regiune geopolitică sensibilă și are obligații suplimentare de securitate.
Poziția are o greutate aparte în contextul relațiilor greco-turce, dar nu echivalează cu o renunțare la sprijinul pentru Ucraina, pe care Atena îl continuă, inclusiv prin inițiativele europene de ajutor.
Insistența Kievului este legată de deteriorarea gravă a stocurilor sale. Potrivit unui articol din Washington Post din 15 octombrie, apărarea antiaeriană ucraineană se confruntă cu o lipsă acută de rachete Patriot. Un oficial ucrainean a declarat pentru publicația americană că la 7 octombrie mai rămăseseră doar zece rachete, consumate în atacurile rusești ulterioare. Cifra nu reprezintă un inventar sigur, dar ilustrează gravitatea situației, cu atât mai mult cu cât se apropie iarna, iar protecția infrastructurii energetice este esențială pentru economie și pentru viața a milioane de oameni.
Grecia nu este singura vizată de presiunile aliate. Potrivit Euronews și Telegraph, Spania se confruntă cu solicitări similare, deoarece dispune și ea de stocuri de interceptoare.
Ce stoc de interceptoare și-ar permite România să cedeze Ucrainei
Sistem de apărare antiaeriană american Patriot care lansează o rachetă PAC-2. Foto: US Army
Până în prezent, nu a fost făcută publică nicio solicitare ucraineană de rachete Patriot adresată României. Scenariul este totuși plauzibil, iar motivele sunt ușor de identificat. România a donat Ucrainei un sistem Patriot în septembrie 2024, ceea ce arată Kievului că există disponibilitate politică.
Cererea pe care Ucraina o adresează acum Greciei vizează muniție, nu baterii complete, o formulă mai ușor de justificat și de acceptat. În plus, România este un aliat apropiat, cu o infrastructură Patriot modernă, iar transferul ar fi simplu din punct de vedere logistic.
Situația României este însă mai fragilă decât cea a Greciei. Sistemul donat în 2024 nu a fost încă înlocuit.
Pentru acesta, SUA au aprobat în aprilie 2025 o vânzare estimată la 262 de milioane de dolari, finanțată din fonduri externe nerambursabile și prin inițiativa IAAD, nu din bugetul național. Cele trei sisteme din etapa a II-a, contractate în noiembrie 2023, ar urma să intre în serviciul Forțelor Aeriene abia din 2027, iar termenul pare tot mai incert pe masură ce statele care plătesc sume mari la începutul contractului sunt prioritizate. Până atunci, capacitatea Patriot a țării rămâne sub nivelul planificat, într-un moment în care flancul estic și Marea Neagră cer mai multă protecție, nu mai puțină.
Cifrele disponibile public arată de ce un transfer de PAC-2 ar fi deosebit de sensibil
Sistem de apărare antiaerian şi antirachetă cu rază lungă de acțiune Patriot. Foto: Forțele Aeriene Române
Pachetul inițial contractat de România cuprinde 56 de rachete PAC-2 GEM-T și 168 de rachete PAC-3 MSE, potrivit surselor disponibile. Unele informații menționează 58 de rachete GEM-T, dar cifra de 56 apare în majoritatea surselor, inclusiv în cele ale CSIS. Cele două tipuri nu sunt interschimbabile.
PAC-3 MSE este un interceptor hit-to-kill, conceput pentru rachete balistice precum Iskander, iar costul său este de aproximativ 5 milioane de dolari bucata.
PAC-2 GEM-T, cu fragmentare, tipul pe care Kievul îl cere Atenei, este destinat aeronavelor, dronelor mari, rachetelor de croazieră și unor rachete balistice tactice.
Dacă Ucraina ar solicita 20-30 de GEM-T, România ar trebui să cedeze între o treime și jumătate din stocul inițial de acest tip. Pentru Grecia, care deține aproximativ 200 de rachete PAC-2, potrivit presei, ar fi vorba de un procent redus. Pentru noi, ar fi o parte substanțială.
Trebuie spus și că stocul real de interceptoare este clasificat și nu poate fi dedus din cifrele contractuale, care nu includ rachetele consumate la exerciții și trageri de calificare și nici eventualele muniții transferate odată cu sistemul donat Ucrainei. În 2023, Parlamentul a inițiat procedura pentru achiziția a încă 200 de rachete PAC-2, de aproximativ 1 miliard de euro, printr-un contract cu COMLOG, societatea comună MBDA-Raytheon. Informația provine dintr-o publicație de specialitate, iar stadiul contractului și eventualele livrări nu au fost confirmate oficial în sursele consultate.
Așa cum am amintit, mai există și o vulnerabilitate, de natură industrială. România a plasat comenzi ferme la Raytheon, dar, spre deosebire de Germania, care a plătit integral în avans pentru a obține prioritate în producție, nu are o poziție preferențială în linia de fabricație. O cedare de interceptoare nu ar putea fi compensată rapid, chiar dacă înlocuirea ar fi garantată pe hârtie. Calendarul real de livrare ar decide dacă lacuna durează luni sau ani, într-o perioadă în care mai multe state NATO își refac simultan stocurile.
Singura formulă acceptabilă ar fi cea pe care o conturează și Atena, respectiv un schimb condiționat, cu înlocuire garantată, costuri acoperite de aliați și un calendar de livrare ferm, de preferat cu prioritate în producție. În lipsa acestor condiții, o cedare ar însemna să plătim în securitate proprie pentru o problemă a cărei soluție reală este creșterea producției de interceptoare, nu redistribuirea penuriei.
