Fostul oficial de la Cotroceni și fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe a analizat vulnerabilitățile structurale ale statului român, erorile de calcul ale cancelariilor occidentale în relația cu Federația Rusă și deciziile concrete care au împiedicat avansul Moscovei spre gurile Dunării.
Apărare pe graniță, nu repliere la Focșani
Discuția despre planificarea militară a României a vizat direct scenariul clasic al retragerii trupelor pe aliniamentul Focșani-Nămoloasa în cazul unei agresiuni ruse. Fota a arătat că o astfel de opțiune reprezintă o eroare gravă de doctrină, deoarece presupune abandonarea deliberată a jumătății de nord a Moldovei în mâinile forțelor de ocupație, sub presupunerea teoretică a unei eliberări ulterioare printr-o contraofensivă aliată.
![]()
În calitate de demnitar, Fota susține că a transmis această poziție fermă direct conducerii militare americane din cadrul Comandamentului Aliat de la Napoli, în cadrul discuțiilor purtate cu amiralul Stuart Munsch. Argumentul transmis părții americane a fost că România refuză planificările care sacrifică teritoriu național și populație civilă, mai ales după ce crimele de război comise de forțele ruse la Bucea au demonstrat ce se întâmplă într-o zonă ocupată temporar.
Chiar dacă acoperirea militară directă pe linia de frontieră reclamă un consum de resurse mai mare și un efort logistic complex din partea țărilor NATO, interesul național românesc exclude manevrele de repliere în adâncime care lasă comunități întregi la dispoziția inamicului.
![]()
Stabilitatea regională a fost determinată categoric de evenimentele din Ucraina cu mult înainte de invazia pe scară largă din 2022. Fota a facut trimitere la data de 2 mai 2014 drept momentul decisiv în care soarta României și securitatea Republicii Moldova s-au aflat în cel mai mare pericol. În acea zi, serviciile ruse au încercat să pună în aplicare la Odesa proiectul de creare a unei entități separatiste după modelul aplicat în Donețk și Lugansk, parte a strategiei Kremlinului de constituire a regiunii federale ,,Novorosia.
Planul urmărea conectarea teritorială a sudului Ucrainei cu regiunea transnistreană, ceea ce ar fi anulat ieșirea Kievului la Marea Neagră și ar fi adus forțele armate ruse direct pe malul Prutului, izolând complet Republica Moldova.
Planul a eșuat din cauza confruntărilor violente din centrul Odesei dintre grupurile de suporteri de fotbal pro-ucraineni și militanții pro-ruși, încheiate tragic cu incendierea Casei Sindicatelor unde se baricadaseră activiștii pro-Kremlin. Fota a menționat că pe 2 mai 2014 României i-a trecut obuzul pe la ureche, întrucât eșecul Moscovei de a mobiliza populația locală din Odesa a blocat definitiv joncțiunea terestră cu trupele ruse din Transnistria. Fără refuzul locuitorilor din regiunea Odesa de a se alătura separatismului, Republica Moldova nu ar fi putut rezista presiunii militare a Moscovei.
De ce scenariul unei contraofensive întârziate ar lăsa în urmă doar distrugere
![]()
O altă temă centrală abordată în emisiune a fost gradul de determinare al statelor mici de a rezista în fața unei invazii militare convenționale. Fota a relatat o discuție privată din vara anului 2009 cu Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru securitate națională al președintelui american Jimmy Carter. Brzezinski era extrem de nemulțumit de capitularea rapidă a forțelor armate georgiene în războiul din august 2008 și de refuzul conducerii de la Tbilisi de a declanșa lupte de stradă în orașe, ceea ce ar fi crescut costurile umane și tehnice ale armatei ruse.
În cadrul acelei întrevederi, Brzezinski l-a întrebat direct pe Fota dacă oficialii de la București sunt pregătiți să sacrifice și să accepte distrugerea unui mare oraș precum Iașiul în război urban pentru a apăra teritoriul național împotriva unei invazii a Rusiei. Fota a recunoscut că s-a blocat în fața acelei întrebări, realizând gravitatea deciziei politice cerute unui stat aflat în proximitatea directă a Moscovei.
Spre deosebire de Georgia, care în 2008 a evitat lupta în interiorul orașelor pentru a reduce distrugerile materiale, Ucraina a demonstrat în 2022 că menținerea statalității presupune acceptarea unui război de uzură în mediul urban, indiferent de nivelul distrugerilor suferite de centre precum Mariupol sau Harkov.
Fota a concluzionat că decidenții politici din România trebuie să își asume deschis astfel de dileme strategice, amintind de decizia din 1940 de a ceda Basarabia fără a trage niciun foc de armă, o opțiune motivată de frică, ale cărei consecințe istorice negative nu trebuie repetate.