Revoluționarul tun electromagnetic intră în „hibernare”. SUA prioritizează programul hipersonic în detrimentul celui electromagnetic

H.D. Hartmann / 18 iul 2021 / 15:53

Marina SUA a tras, deocamdată, ștecherul pe o armă futuristă care se presupunea a trage proiectile cu viteze până la șapte ori mai mare decât viteza sunetul.

 

Principiul expulzării proiectilului are la baza folosirea electricității. Marina americană a petrecut mai mult de un deceniu dezvoltând tunul electromagnetic gândit pentru noile distrugătoare din clasa Zumwalt.

Eforturile tehnologice de-a lungul a aproape un deceniu au fost sistate, bugetul pentru finanțarea cercetărilor fiind redus. Departamentul Apărării își îndreaptă atenția asupra rachetelor hipersonice. Datorită marilor schimbări tehnologice și pașilor repezi cu care China și Rusia au preluat inițiativa în acest domeniu critic pentru echilibrul strategic dintre marile puteri maritime ale lumii, Congresul SUA, în ultima sa propunere de buget a redus finanțarea pentru cercetarea proiectilelor electromagnetice.

Eliminarea finanțării sugerează că oamenii de știință militari nu au putut asigura legislativul american ca pot să stăpânească perfect atât provocările în implementarea tehnologiei, cât și deficiențele în arhitectura proiectilelor. Decizia a fost ca atare ușoară, mai ales că SUA au o experiența deja largă și mecanismele bine rodate în ceea ce privește rachetele hipersonice.

 

Reducerea finanțării programului pentru armele electromagnetice vine în avantajul programului hipersonic

 

Decizia de a întrerupe cercetările științifice la sfârșitul acestui an eliberează resurse pentru rachete hipersonice, sisteme cu energie direcționată (precum lasere) și sisteme de război electronic. Pentru a fi sigur că nimic nu se pierde în procesul de tranziție, informațiile culese în timpul testării vor fi păstrate în cazul în care Oficiul de Cercetări Navale dorește să reia eforturilor într-un viitor ulterior.

Pentru implementarea noii tehnologii, ;arina SUA a cheltuit aproximativ 500 de milioane de dolari pentru cercetare și dezvoltare. În cazul testării prototipurilor tehnologia a fost aproape de a face saltul de la science fiction la realitate în secolul XXI. Conceptul dezvoltat oferă posibilitatea de a furniza o armă eficientă, în comparație cu bombele și rachetele inteligente. Acest lucru se datorează faptului că armele pe șină, propuse în cadrul proiectului recent sistat, folosesc electricitate în loc de praf de pușcă sau motoare cu reacție sau rachetă, pentru a accelera un proiectil la șase sau șapte ori viteza sunetului. Aceasta creează suficientă energie cinetică pentru a distruge țintele.

 

Câteva probleme de care s-au lovit americanii în dezvoltarea armelor electromagnetice

 

De-a lungul timpului și întregii perioade de testare au existat o serie de probleme. Acestea au inclus elementul critic pentru orice astfel de armă: autonomia de zbor de aproximativ numai 110 mile. Din punct de vedere al securității navei posesoare a noii arme, aceasta nu o putea folosi fără a se expune în interiorul unei raze directe de baraj al rachete inamice, fapt care vulnerabiliză extrem de serios întreaga navă sau grupul de nave protectoare.

Utilitatea armei pentru apărarea antirachetă a fost, de asemenea, limitată de raza de acțiune și de foc. Deși aproape de a spune foc, specialiștii au realizat că mai mult până totul va fi gata. Ca atare, decizii a fost luată iar proiectul intră în hibernare.

 

O idee care datează din 1940

 

Ideea unei astfel de arme datează din anii 1940. Dar au existat întotdeauna obstacole majore, deoarece șinele paralele sau conductorii sunt supuși unui curent electric masiv și unor forțe magnetice care pot provoca daune după doar câteva lovituri. O altă întrebare a fost dacă arma poate rămâne întreagă în timpul tragerii continue. Un tun normal poate fi tras de aproximativ 600 de ori înainte ca butoiul să fie recondiționat, dar butonul de pe prototipul tunului ”de cale ferată” a trebuit să fie înlocuit după ce au fost trase aproximativ o duzină de focuri. Ca atare anduranța acestei arme este pusă în discuție extrem de serios.

În urmă cu doar câțiva ani, marina militară vorbea despre instalarea acestei noi arme pe viitoarea navă de război Lyndon B. Johnson, ultimul dintre cele trei distrugătoare aproape gata de a fi livrate spre exploatare.

Nava de război lungă de 600 de metri folosește turbine marine similare cu cele care propulsează avioanele Boeing 777 pentru a ajuta la producerea a până la 78 de megawați de energie electrică, energia necesară pentru operaționalizarea noii arme.

Proiectul inițial era ca energia electrica produsă să fie suficeintă pentru noul sistem de arme, mai ales că se scosese inițial din designul noului distrugător sistemul convențional de tunuri. Fără finanțare, acest lucru se transferă în viitor. În schimb, marina americană dorește să inoveze pentru a nu pierde nimic din datele deja obținute,  prin dezvoltarea unei ramuri mai muci a noii arme, un nou proiectil de hipervelocitate , care poate fi lansat din sistemele de arme existente.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy