Ce nu s-a reușit sau ce se reușește doar parțial și neconcludent este operaționalizarea acestor învățături foarte valoroase în momentele critice ale istoriei, momente care funcționează ca puncte de inflexiune ce determină traiectoria umanității pentru următorii 50 – 100 de ani. În momentele cheie de decizie a viitorului nu se poate opera cu tratatul de istorie ci cu esența acestuia care trebuie rezumată la cel mult o frază. Altfel, se intră în detalii care întârzie sau, mai grav, deturnează în sens negativ toată energia unei națiuni sau alianțe de națiuni.
Cu un astfel de moment ne vom confrunta chiar în zilele următoare, când urmează să se desfășoare o întâlnire istorică între Donald Trump și Vladimir Putin.
Primul este președintele celei mai puternice națiuni a lumii, din toate punctele de vedere și mai ales economic și militar și la mare distanță de al doilea urmăritor – China. Al doilea este președintele națiunii cu cea mai mare suprafață de uscat a planetei și cu cele mai multe resurse de sol și subsol însă cu cea mai mică densitate de populație din lume dar, cumva paradoxal, țara cu cel mai mare arsenal nuclear al planetei, moștenire de când URSS era un urmăritor al SUA la mai mică distanță decât este China acum.
În momentul de față, acestea sunt atributele principale care contează - adevărate piese fundamentale de pe tabla de șah mondială. SUA au încă totul în joc - regina (forțele nucleare), turnurile (forțele convenționale și economia), caii (relațiile internaționale și populația cu toate atributele ei) și nebunii (resursele non-umane și imaginea internațională), pe când Rusia se poate baza pe regină, un cal (relațiile internaționale), un nebun (resursele non-umane) și ceva (s)pioni (agenții de influență, sabotori pe teren și cibernetici care perturbă situația internă din alte țări). În plus, SUA mai au un atuu și anume o mobilitate mai mare, tradusă pe tabla de șah în poziție mai bună a pieselor. Nu putem să nu remarcăm, ca un fel de ironie a sorții că URSS respectiv Rusia au dat omenirii unii dintre cei mai mari șahiști care din păcate, în prezent, sunt ignorați de Moscova, deoarece viziunea lor despre lume coincide cu cea cea occidentală, nu deloc suprprinzător șahiștii fiind de regulă persoane înțelepte.
Și totuși, SUA dau, în ultimele zile, anumite semne de comportament ciudat, neconform cu statutul lor de cea mai mare putere mondială. După ce în urmă cu aproximativ o lună și jumătate au înăsprit tonul față de Moscova acum, Washingtonul pare din nou să fie de acord cu cererile ei. Poate e doar o alarmă falsă fiind de fapt unul din multele trucuri ale președintelui Trump prin care acesta își citește competitorii.
Photo: U.S. Army
Totuși, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile trebuie înțeles cum sunt ele dincolo de aparențe. America trebuie privită mai profund, trebuie căutate elementele definitorii ale istoriei sale și ecourile lor în prezent pentru a vedea ce va face în viitor pentru ea dar și pentru toată omenirea pentru că forța ei gravitațională are încă o valoare foarte mare asemănătoare cu cea a unei stele față de planetele aflate pe orbita ei.
Deși pentru cei mai mulți oameni (ai prezentului) pare de neînțeles, războaiele pe care o națiune le-a dus de-a lungul istoriei reprezintă elementul fundamental care o definește. Marea majoritate a țărilor nu doresc războaiele dar nu depinde de ele iar când se găsesc în fața lor, atitudinea abordată le va defini istoria pentru mulți ani. Atunci, națiunile află dacă sunt clădite din stâncă sau din praf.
Toate piesele de pe tabla de șah ale unei națiuni trebuie să lucreze în acest scop: pregătirea pentru a câștiga următorul război care de cele mai multe ori este o confruntare armată. Este ca un examen nedorit dar, care trebuie dat. Se mai pot da unele rateuri mici prin clasele a 9-a, a 10-a și a 11-a. Dar, în clasa a 12-a (al doisprezecelea ceas) totul trebuie să decurgă fără cea mai mică greșeală altfel, examenul va fi picat. Este firesc ca majoritatea oamenilor prezentului să nu înțeleagă acest lucru pentru că, pe de o parte, nu au experimentat așa ceva în viața lor, iar pe de altă parte, prea puțini au formația și cunoștințele necesare pentru a privi lucrurile în acest mod.
Care sunt marile războaie ale Americii și pentru ce le-a dus ea?
Photo: U.S. Army
Primul mare război a fost cel de independență din secolul al 18-lea. Cuvântul ”independență” atât de mult prețuit de fiecare om de pe Pământ spune totul.
Al doilea război, unul civil, a fost cel dus între statele din Nord și cele Sud. A fost războiul dintre două mentalități, una care dorea să mențină sistemul de sclavi în timp ce cealaltă dorea abolirea acestuia. Victoria a aparținut statelor care voiau abolirea sclaviei.
Al treilea război important al Americii a fost Primul Război Mondial (WW1). A intrat târziu în el, de-abia în ultimul an, considerat la vremea respectivă al 11-lea ceas înaintea dezastrului total. Paradoxal, a intrat WW1 alături de Imperiul Britanic pe care îl considera dușmanul său și față de care își câștigase independența în secolul al 18-lea.
Ce-i drept, a intrat în WW1 de partea unui mare prieten care era Franța – campioana mondială a libertății, și care, în acele vremuri, era greu încercată. Dar, în primul rând America a intrat în acel război alături de țările pe care le simțea cele mai apropiate de aspirațiile ei despre lume, democrația fiind unul dintre ele. A contribuit decisiv la distrugerea a două imperii, unul dintre ele considerat închisoarea popoarelor. Din nefericire, din cenușa WW1 urma să se nască o altă închisoare a popoarelor – URSS, mai groaznică decât cea care tocmai dispăruse odată cu ultimele salve de tun ale războiului.
Al patrulea război important al Americii este cel de-al Doilea Război Mondial (WW2). Este capital pentru umanitate și orice carte de istorie ar trebui să înceapă cu analiza lui înainte de orice alte procese din zorii umanității. În WW2, se află esența umanității de până atunci. Toate lecțiile istoriei s-au valorificat într-un singur moment decisiv. Pe de o parte, am văzut o națiune măreață, creatoare de civilizație și mari valori morale, cum decade declanșând război și genocid. Desigur, i-a fost ușurat considerabil drumul de un pact Ribbentrop-Molotov.
Ce reputație măreață ar fi avut URSS dacă, atunci, în 1939 denunța planurile lui Hitler dar, Stalin a ales să se comporte oportunist și pe mâinile lui s-a aflat sângele polonezilor, a celor din vestul Europei iar mai târziu chiar al zecilor de milioane de ruși. Pe de altă parte, am văzut cum oamenii liberi, din ce în ce mai puțini, și-au jucat cu mult curaj ultima carte rămasă și anume cea a rezistenței pentru că altfel, nebunia și întunericul amenința să-i înghită atât pe ei cât și pe generațiile următoare. La fel ca în WW1, America a stat, la început, pe margine pentru a cântări cu atenție situația dar evidența, manifestată prin momentul Pearl Harbour, a trezit-o la realitate. A luptat pentru ea însăși, a luptat din nou de partea celor care prețuiau libertatea și democrația.
Urmează perioada Războiului Rece desfășurat timp de 45 de ani și a războaielor din Coreea și Vietnam. De data aceasta inamicul a fost comunismul și deși el pare altul decât cel din trecut, în esența lui este același și anume tirania, dictatura, mentalitatea imperială dusă la forma maximă de dispreț față de colonii.
Acestea sunt războaiele fundamentale ale Americii și deși pot fi amintite și altele mai recente ele intră în aceeași mare categorie a luptei împotriva oricărei forme de asuprire a oamenilor inclusiv folosirea religiei pentru a justifica abuzurile. Toate aceste războaie au trasat în timp o matcă a Americii și chiar dacă uneori, America pare că iese din ea, este doar ceva temporar pentru că acolo, încă trăiesc cei mai inovativi, întreprinzători și liberi oameni din lume care au alergie înnăscută la tiranie.
Unde se încadrează Ucraina de astăzi pe grila de valori a Americii din prezent și unde se încadrează Rusia pe aceeași grilă, urmează să vedem pe 15 august.
Ce reprezintă azi Rusia pentru SUA în contextul amenințării militare generate de China?
Photo: U.S. Army
Dar, până atunci ar fi bine de lămurit ce reprezintă Rusia pentru SUA în contextul amenințării militare generate de China în zona indo-pacifică.
Prima remarcă una foarte la îndemână așa cum a observat toată presa americană este că lideri ruși au cerut, în anii trecuți, Alaska înapoi. Există, astfel, vreo semnificație ascunsă a faptului că președinții Trump și Putin se vor întâlni pe 15 august în Alaska? Sau este cumva un nou detaliu nesemnificativ care distrage de la lucrurile esențiale?
A doua remarcă este că în decembrie 2021, Rusia a cerut retragerea NATO și implicit a SUA pe aliniamentul din 1990. Deci, percepția Rusiei față de NATO și SUA este de inamic deși Occidentul nu a mai văzut Rusia ca inamic după 1990. De fapt, Rusia vrea să ia toată Ucraina pentru ca aceasta să nu ajungă în sfera de influență a Occidentului pe care îl consideră o amenințare, inclusiv pe SUA. Reamintim că Rusia nu vrea să audă de militari americani sau din alte țări NATO staționați în Ucraina. Atunci, se pune întrebarea cum de își poate schimba Rusia așa de repede impresia despre SUA?
A treia remarcă este din domeniul pur militar al operațiilor de luptă. În ipoteza că China va declanșa o agresiune armată în zona indo-pacifică în anul 2027, singura forță capabilă să lupte cu succes împotriva ei este America. Presupunând că China atacă Taiwanul, militarii americani din Coreea de Sud deși se află în Teatrul Indo-Pacific de Acțiuni Militare (TAM Indo-Pacific), nu pot fi folosiți deoarece sunt blocați de amenințarea care vine din partea Coreei de Nord. În plus, China poate folosi în luptă zeci de milioane de soldați care vor veni în valuri, iar SUA, cu toată superioritatea tehnologică de care dispune au nevoie de toți militarii săi și de ai aliaților lor precum și de toată libertatea de mișcare oferită de țările aliate. Dar, Rusia prin toată atitudinea ei beligerantă față de NATO și SUA, ține blocată în Teatrul European de Acțiuni Militare jumătate din capacitatea Alianței nord-atlantice.
Astfel, America și NATO se vor vedea nevoite să lupte cu o mână la spate într-un eventual conflict cu China. Iar, țările europene ale NATO nu trebuie să-și facă iluzii atât față de Rusia cât și faptul că nu prea le privește TAM Indo-Pacific. În primul rând că este o datorie morală să-i ajuți pe cei care valori similare și în al doilea rând, pentru că dacă doar un singur centimetru dintr-o ambasadă americană în Coreea de Sud sau Japonia este lovit de orice adversar, se pot considera în război. Deci ce este Rusia de fapt pentru SUA, o Rusie care are un acord de colaborare militară fără limite cu China? Este un prieten, un indiferent sau un inamic, atunci când le imobilizează multiple capabilități militare doar prin atitudinea ei războinică?
Photo: U.S. Army
Privind acum spre o posibilă înțelegere de armistițiu sau pace în războiul ruso-ucrainean, dincolo de dezideratul că nimic nu se va face fără voia Ucrainei, se pune întrebarea care este interesul fundamental al SUA? O Rusie cu actuala conducere va rămâne o amenințare foarte mare pentru SUA în contextul unui probabil conflict în TAM indo-pacific. Singura modalitate ca Rusia să nu mai reprezinte un pericol democratizarea Rusiei și nu cuvântul lui Putin.
În consecință, SUA, Ucraina și aliații lor trebuie să fie foarte atenți pe 15 august în Alaska și să nu uite că au de-a face cu maeștrii inducerii în eroare care se află la Kremlin. O încetare a războiului din considerente umanitare pe care o dorim cu toții, nu trebuie să ducă mai târziu la un război devastator oriunde ar fi el. Un exemplu în acest sens este trădarea din 2014 a fostului comandant al Forțelor Navale ucrainene care a predat fără luptă Crimeea rușilor a salvat atunci vieți dar, mai târziu, trădarea lui de atunci a dus la pierderea vieții și rănirea a peste un milion de ruși. Un exemplu în sens invers este utilizarea bombelor atomice în 1945, cu care de altfel, americanii nu se mândresc de loc, ei fiind obligați să le folosească. Utilizarea lor a dus la pierderea a peste 200.000 de oameni dar a prevenit pierderi estimate la peste două milioane într-o eventuală invazie americană a Japoniei. Peste timp, vedem că Japonia a redevenit o putere mondială dar una a progresului, stabilității și păcii.
Rusiei ar trebui să i se dea de înțeles foarte clar că dacă nu este de acord, loviturile adânci îi vor distruge toată capacitatea de duce războiul. Iar varianta de a nu mai sprijini Ucraina este cea mai proastă decizie pe care ar putea să o ia SUA în toată istoria lor - ever, ținând cont de amenințarea TAM Indo-Pacific, SUA sunt sunt obligate să ia în considerare cel mai negru scenariu pentru a putea descuraja cu succes următorul război. Timpul jumătăților de măsură a expirat.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
