Pakistanul în cooperare cu industria chineză vinde avioane JF-17 într-un stat „fierbinte” din Africa. Unul din cele mai controversate și mari acorduri pentru Pakistan

Potrivit unui raport al agenției britanice de știri Reuters, care citează patru oficiali pakistanezi din domeniul apărării, acordul în valoare de peste 4 miliarde de dolari reprezintă una dintre cele mai mari vânzări de arme din istoria Pakistanului și a fost încheiat în urma unei întâlniri care a avut loc săptămâna trecută în orașul Benghazi, în estul Libiei, între mareșalul Asim Munir, șeful armatei pakistaneze, și Saddam Khalifa Haftar (fiul cel mai influent al generalului Khalifa Haftar), comandantul adjunct al armatei libiene.

Oficialii au refuzat să își dezvăluie identitățile din cauza caracterului sensibil al problemei, iar Ministerul de Externe al Pakistanului, Ministerul Apărării și Armata nu au răspuns solicitărilor de comentarii, o mișcare care ar putea altera echilibrul puterii în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Cu toate acestea, acordul ridică semne de întrebare cu privire la angajamentul părților față de embargoul ONU asupra armelor, într-un moment în care interdicția a devenit „ineficientă”, conform unor rapoarte recente ale ONU.

Avioane de vânătoare JF-17 pentru Libia

Acordul, care se întinde pe doi ani și jumătate, include vânzarea de echipamente terestre, maritime și aeriene, elementele centrale fiind 16 avioane de vânătoare JF-17, un avion de luptă multirol dezvoltat în comun între Pakistan și China, precum și 12 avioane de antrenament Super Mushak destinate antrenamentului de bază al piloților.

Un oficial a confirmat exactitatea listei, în timp ce altul a indicat că aceasta include și acorduri privind instruirea comună, ceea ce face din Pakistan un partener de apărare cuprinzător, nu doar un vânzător de arme. Doi oficiali au estimat valoarea acordului la peste 4 miliarde de dolari, în timp ce ceilalți doi au evaluat-o la 4,6 miliarde de dolari.

Khalifa Haftar a anunțat duminica trecută, lansarea „unei noi faze de cooperare militară strategică cu Pakistanul”, fără a oferi alte detalii, în contextul în care încă din 2011 este în vigoare un embargou asupra armelor impus Libiei de către ONU, care stabilește că pentru orice transfer de arme sau materiale conexe este necesară aprobarea prealabilă din partea organizației internaționale.

Însă un raport al experților ONU din decembrie 2024 a indicat că embargoul a devenit „ineficient”, ajutorul militar străin continuând să ajungă la părțile beligerante din Libia. Trei oficiali pakistanezi au afirmat că acordul nu a încălcat embargoul și au invocat absența sancțiunilor directe împotriva lui Haftar, acorduri similare încheiate de alte țări și îmbunătățirea relațiilor dintre autoritățile din Benghazi și națiunile occidentale datorită exporturilor de combustibil.

Consolidarea capacității armatei libiene

Din punct de vedere militar, acest acord reprezintă o schimbare strategică ce ar putea întări semnificativ capacitățile Armatei Naționale Libiene, în special în domeniul aerian, unde forțele lui Haftar nu dispun în prezent de o flotă aeriană modernă, capabilă să facă față provocărilor din partea Guvernului de Uniunea Națională de la Tripoli sau a altor grupări armate.

Avionul de luptă JF-17, care și-a dovedit eficacitatea în luptele dintre Pakistan și India din luna mai 2025, oferă o opțiune multirol mai ieftină fără a se baza pe lanțurile de aprovizionare occidentale, care sunt adesea restricționate de sancțiuni.

Adăugarea a 16 aeronave de acest tip, susținute de avioane de antrenament Super Mushak, va permite Armatei Naționale Libiene să își construiască capabilități aeriene independente, schimbând echilibrul de putere în conflictul libian în curs de desfășurare și ar putea duce la o escaladare a tensiunilor dacă nu este abordată pe cale diplomatică.

La nivel geopolitic, acordul reflectă influența tot mai mare a Chinei în Africa de Nord prin intermediul parteneriatului cu Pakistanul, JF-17 fiind văzut ca un instrument pentru a întări prezența chineză în regiune. Această mișcare consolidează poziția Pakistanului ca furnizor alternativ de apărare, valorificând expertiza sa în contrainsurgență și industria militară diversificată.

Rămâne totuși întrebarea dacă acordul se va confrunta cu obstacole juridice internaționale, mai ales că duce la încălcări ale embargoului, complică eforturile de pace din Libia și, în final, se poate solda cu sancțiuni internaționale inclusiv împotriva Pakistanului.