Exclusă din programul F-35 și blocată în negocieri lente la Statele Unite: De ce a apelat acum Turcia la rezerva de avioane Eurofighter a unui stat din Golf

Confruntată cu riscul de a pierde superioritatea aeriană în regiune, conducerea militară turcă a renunțat să mai aștepte o decizie de la Casa Albă și a accelerat negocierile pentru achiziția unor avioane de luptă europene capabile să preia imediat sarcinile de patrulare și luptă.

Grecia cumpără Rafale și F-35, Turcia cumpără avioane utilizate din Qatar

Presiunea cea mai mare asupra calculelor pe care Ankara și le face în materie de securitate vine din Grecia, rivalul său regional direct din Marea Egeea și Mediterana de Est. Forțele aeriene elene au integrat deja 24 de avioane franceze Rafale și au semnat contractul pentru achiziția a 20 de aparate F-35 Lightning II, obținând un avantaj militar clar în raport cu dotările aviației turce.

Ca o comparație, flota de avioane de vânătoare a Turciei depinde în continuare de aproximativ 230 de avioane F-16 a căror vechime este cuprinsă între 15 și aproape 40 de ani. 

Sancțiunile americane impuse prin legea CAATSA au făcut modernizarea acestor aparate mai costisitoare și dependentă de aprobări politice care au venit lent de la Washington. În același timp, proiectul propriu al Turciei pentru un avion de generația a cincea, KAAN, rămâne o soluție bună, dar nu la îndemână, deoarece primul model de serie ar urma să fie recepționat abia în 2028, iar operaționalizarea completă a unei escadrile va necesita încă un deceniu de teste, adaptări de software și antrenament.

Pentru a opri adâncirea acestui decalaj, Turcia a semnat în octombrie 2025 un contract de 11 miliarde de dolari cu Regatul Unit pentru 20 de avioane noi Eurofighter Typhoon. Sosirea acestor avioane abia în jurul anului 2030 a forțat însă Ankara să activeze clauzele care îi permit să cumpere aeronave similare aflate deja în dotarea altor state partenere. 

Soluția de compromis prin care Turcia preia avioane Typhoon din Qatar

Purtătorul de cuvânt al Ministerului turc al Apărării, contraamiralul Zeki Akturk, a confirmat pe 22 octombrie 2026 că discuțiile purtate în august și septembrie la Doha s-au încheiat, iar armata turcă așteaptă din partea autorităților din Qatar proiectul contractului de vânzare și programa detaliată de instruire a piloților și a personalului de la sol.

Atenția Ankarei s-a îndreptat spre avioanele Eurofighter Typhoon Tranche 3A, platforme dotate cu radare moderne de tip AESA și compatibile cu rachetele aer-aer Meteor, superioare din punct de vedere tehnic aparatelor similare deținute de Oman.

Pentru Qatar, care deține un inventar numeros compus din avioane F-15QA, Rafale și Typhoon, vânzarea a 12 sau 24 de avioane către Turcia rezolvă o problemă de surplus tehnic fără a reduce capacitatea de apărare a emiratului, pe teritoriul căruia staționează deja 3.000 de militari turci. Pentru Forțele Aeriene Turce, achiziția oferă o escadrilă gata de zbor, capabilă să acționeze ca rival direct pentru avioanele Rafale ale Greciei.

Această reorientare către piața avioanelor militare utilizate din Orientul Mijlociu ne arată care sunt limitele pragmatismului tranzacțional al guvernului Erdogan. Încercarea de a menține un parteneriat strategic cu Federația Rusă în domeniul apărării antiaeriene a anulat accesul Ankarei la tehnologia aeriană americană de ultimă generație.

Până când calculele politice de la Washington sau finalizarea proiectului KAAN vor oferi o rezolvare definitivă, capacitatea de descurajare a armatei turce depinde de disponibilitatea unui aliat din Golf de a-i transfera avioanele de producție europeană de care nu mai are nevoie.