Declarații venite din partea altor oficiali belaruși confirmă evoluția pregătirilor. Alyaksandr Nevyarousky, adjunct al secretarului de stat al Consiliului de Securitate, a recunoscut că dislocarea armelor rusești, inclusiv Oreshnik, este în plină desfășurare, fiind justificată prin “militarizarea statelor vecine și investițiile lor în apărare”. La rândul său, Nikalai Buzin, fost șef adjunct al Statului Major belarus, a descris Oreshnik drept un element de descurajare care permite menținerea securității fără costurile unei curse a înarmărilor, o formulare ce sugerează că Minskul vede acest sistem drept o componentă permanentă, nu una tranzitorie.
Un alt indicator clar al demersului este faptul că infrastructura necesară dislocării a fost deja creată. În martie, Alyaksandr Valfovich, secretarul Consiliului de Securitate, confirma că locurile de desfășurare sunt pregătite. În paralel, Belarusul a finalizat formarea unităților logistice și operaționale care vor lucra alături de personalul rus, potrivit declarației generalului Pavel Muraveika, din iulie, în care se preciza că toate problemele tehnice și logistice privind asigurarea integrării militare ruso-belaruse asupra Oreshnik se află în stadiul final.
Deveselu și Redzikowo, considerate de ruși drept o amenințare / Foto: ministerul rus al apărării
Poate cel mai mai solid argument vine însă din datele satelitare.
La sud de Minsk, în districtul Slutsk, în apropierea satului Pavlovka, au început încă din iunie 2024 lucrările de construcție pentru o bază destinată acestui sistem, fără ca autoritățile să anunțe oficial proiectul. Până în 2025, zona (care anterior a găzduit regimente de rachete cu focoase nucleare sovietice) era deja transformată într-un complex militar extins, cu drumuri noi, aproximativ zece depozite de muniții cu ziduri de protecție, trei hangare uriașe, structuri suplimentare în curs de ridicare și un perimetru clar delimitat pe o suprafață de peste doi kilometri pătrați. Această infrastructură poate servi atât ca bază pentru patrulele mobile ale Oreshnik, cât și ca punct de reaprovizionare și plecare în caz de criză.
La rândul său, colaborarea industrială confirmă apropierea momentului desfășurării. Belarusul produce șasiul MZKT-79291 pentru lansatoarele Oreshnik, iar prototipurile au fost deja observate circulând prin Minsk în martie, apoi prezentate direct în biroul lui Lukașenko. Contractele din cadrul Statului Unional Rusia-Belarus prevăd producția comună, în timp ce componentele de lovire sunt fabricate în Rusia.
În fine, potrivit serviciilor ucrainene Rusia dispune deja de șase rachete Oreshnik, cu o producție anuală planificată de încă șase unități. Declarația lui Lukașenko conform căreia mai multe rachete vor fi livrate Belarusului până la finalul anului 2025 confirmă că transferul a început și că în Belarus va ajunge cel puțin un batalion rusesc complet (două sau trei lansatoare și un post de comandă mobil).
Toate aceste elemente converg către concluzia că desfășurarea Oreshnik în Belarus nu este o posibilitate ipotetică, ci, foarte probabil, un proces aflat în faza finală, cu primele capacități operaționale care se pregătesc să intre în serviciu chiar în această perioadă.
Ce măsuri vor lua NATO și Uniunea Europeană
Racheta Oreshnik, un sistem de armament de ultimă generație utilizat de Rusia în premieră împotriva Ucrainei. Sursa foto: YouTube/AiTelly.
Desfășurarea Oreshnik în Belarus reprezintă pentru NATO și Uniunea Europeană cel mai semnificativ salt al posturii nucleare ruse de la retragerea Moscovei din Tratatul INF încoace.
Amplasarea unor rachete cu rază intermediară - potențial nucleare - la câteva sute de kilometri de capitale europene obligă Alianța să își recalibreze rapid arhitectura de descurajare și apărare.
În plan operațional, NATO va avea nevoie să compenseze avantajul de proximitate pe care îl câștigă Moscova prin Belarus.
Sistemele Oreshnik, dacă ar fi lansate de pe teritoriul Belarusului, ar putea fi interceptate numai în faza inițială a traiectoriei, ceea ce face ca bazele antirachetă existente în România și Polonia să devină, pe de o parte, insuficiente, iar pe de alta, ținte principale ce trebuie eliminate de rachetele sau dronele rusești, înaintea lansării oricărui atac cu Oreshnik.
1. Consolidarea sistemelor din jurul facilităților de la Deveselu și Redzikowo
În acest context, foarte probabil, Alianța va lua în calcul fie extinderea capabilităților deja existente la Deveselu și Redzikowo, fie construirea unui nou nod de apărare antirachetă mai aproape de granița belarusă.
Trebuie spus că există inclusiv o opțiune lansată în cercurile europene de la nivel înalt privind crearea unui centru similar în Ucraina. Aceasta este evident văzută ca o evoluție foarte riscantă, dar care ar răspunde logicii militare a interceptării timpurii, într-un moment în care Kievul pledează pentru integrarea euroatlantică.
2. Sisteme suplimentare de lovire, amplasate în statele baltice, Polonia sau chiar în estul Slovaciei.
Însă, în aceeași logică, NATO ar putea să amplaseze în statele baltice, Polonia sau chiar în estul Slovaciei sisteme de lovire capabile să neutralizeze lansatoarele Oreshnik chiar în faza pre-firing, adică chiar înainte de lansare.
Ar fi similar cu modul în care serviciile ucrainene au distrus în iulie 2024 un lansator Oreshnik chiar pe teritoriul rus, la Kapustin Yar, un precedent care demonstrează vulnerabilitatea sistemului înainte de lansare. Pentru NATO, poziționarea unor astfel de capabilități ar funcționa nu doar ca măsură de apărare, ci și ca avertisment că orice tentativă de folosire a Oreshnik din Belarus ar putea fi zădărnicită rapid.
3. Sancțiuni mai agresive împotriva Belarusului.
În plan politic, devine o certitudine că Uniunea Europeană va continua să trateze Belarusul nu ca pe un actor independent, ci ca pe o extensie militară a Rusiei. Faptul că rachetele vor fi operate în principal de personal rus, iar decizia de utilizare va aparține exclusiv Kremlinului, va conduce cel mai probabil la un nou val de sancțiuni coordonate împotriva sectorului militaroid belarus, în special a industriei care produce platformele pentru Oreshnik și alte sisteme rusești.
Bruxelles-ul va folosi acest instrument economic atât pentru a penaliza colaborarea Belarusului, cât și pentru a descuraja extinderea producției comune de armament.
4. Pe termen mediu, este de așteptat ca riscul generat de Oreshnik să accelereze consolidarea flancului estic al NATO.
Germania a mutat deja o brigadă blindată în Lituania, iar Marea Britanie și Statele Unite își reconfigurează prezența în Polonia. O desfășurare nucleară rusească în Belarus va justifica plasarea permanentă a unor grupări de forțe NATO mai robuste, cu elemente de artilerie cu rază lungă, sisteme de apărare antiaeriană avansate și capabilități de lovire de înaltă precizie. Această tendință va face probabil ca flancul estic să nu mai fie perceput ca o zonă tampon, cum este tendința actuală, ci ca un spațiu de descurajare activă, unde Moscova va trebui să considere serios costurile oricărei escaladări.
5. Nu în ultimul rând, reacția NATO și a UE va include foarte probabil o intensificare a pregătirilor pentru scenariul cel mai periculos: folosirea Oreshnik ca instrument de șantaj nuclear sau chiar ca vector într-o lovitură preventivă.
Pentru a gestiona acest scenariu, Alianța nu poate decât să își întărească planurile de răspuns proporțional, să își intensifice mesajele politice privind responsabilitatea directă a Rusiei pentru orice utilizare și să clarifice faptul că Belarusul, fiind gazda sistemelor, devine automat o țintă militară legitimă în cazul unui conflict. Această abordare ar trebui să submineze retorica lui Lukașenko privind caracterul „defensiv” al Oreshnik și, pe termen lung, poate alimenta tensiuni interne între elitele belaruse care realizează riscul de a transforma țara într-un prim câmp de luptă.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
