Imaginea unui distrugător rusesc din clasa Udaloy, tăind valurile Atlanticului în largul coastelor portugheze pentru a escorta două nave de marfă ruginite, nu este o demonstrație de forță navală, ci un simptom clar al unei stări de panică care a cuprins Rusia.
După ce forțele speciale americane au demonstrat, prin capturarea spectaculoasă a petrolierului Bella 1 în Atlanticul de Nord și raidul fulger din Caracas, că apele internaționale nu mai oferă nicio garanție de imunitate, Rusia a început să își păzească activele logistice cu o atentie fără precedent.
Cum a ajuns un distrugător de elită „paznic pentru navele de marfă?
Prezența distrugătorului Severomorsk în spatele navelor MYS ZHELANIYA și SPARTA IV indică o schimbare fulger de strategie. Dacă până luna trecută „flota din umbră” a lui Vladimir Putin se baza pe anonimat, nume false și transpondere închise pentru a alimenta efortul de război din Ucraina și bazele din Siria, noul „modus operandi” impus de Washington, bazat pe acțiune directă și interceptări, a forțat Rusia să-și scoată distrugătoarele la patrulat.
Citește și
Această desfășurare pune în alertă statele occidentale care evaluează acum dacă încărcătura acestor nave este atât de critică încât să justifice mobilizarea unui distrugător echipat cu rachete antiaeriene și sisteme antisubmarin pentru a le garanta tranzitul unor ’’nave civile’’.
Oficial, destinația este Port Said, Egipt. Însă, pentru analiștii OSINT care monitorizează traficul maritim, această declarație este o simplă formalitate birocratică. SPARTA IV, aflată sub sancțiunile SUA și operată de o subsidiară a gigantului „Oboronlogistika”, are un istoric lung de „dispariții” de pe radar în drum spre baza navală rusă din Tartus, Siria.
În același timp, nava MYS ZHELANIYA, deținută de o companie implicată în proiectele strategice de gaz natural lichefiat din Arctica, pare să manifeste un interes subit pentru coasta Libiei, o altă zonă unde influența Rusiei depinde de fluxul constant de echipamente și personal militar.
Jocul de-a șoarecele și pisica în Atlantic
Această manevră disperată de escortare vine pe fondul unei umilințe strategice suferite de Moscova în urmă cu doar câteva zile. Sechestrarea petrolierului Bella 1 de către forțele speciale americane, la aproape 200 de mile de Islanda, a transmis un mesaj direct: regimul de sancțiuni nu mai este doar o listă de nume pe hârtie peste care se poate trece cu vederea.
Tăcerea prelungită a lui Putin în fața acestor evenimente și „gelozia” afișată de bloggerii militari ruși, care laudă eficacitatea americană în timp ce propriile lor nave se ascund în spatele escortei militare navale, sugerează o ruptură profundă în încrederea de sine a flotei ruse.
Pentru liderii de la Washington, această desfășurare rusească în largul Portugaliei este o confirmare a blocajului strategic în care se află Kremlinul: Moscova a fost nevoită să își sacrifice prestigiul naval pentru a proteja două nave ruginite, transformând un distrugător de elită într-un simplu paznic de marfă, doar pentru a preveni o nouă captură umilitoare în plin Atlantic.
Obligând Rusia să își folosească navele de luptă pentru a proteja transporturi de marfă, SUA reușesc să epuizeze resursele Marinei Ruse, deja suprasolicitat de conflictul din Ucraina.
Dincolo de prezența amenințătoare a distrugătorului Severomorsk, dinamica puterii s-a schimbat iremediabil: „flota din umbră” a ieșit la lumină, iar în noua ordine maritimă impusă de administrația Trump, nicio escortă navală nu pare să fie suficient de puternică pentru a șterge teama că următoarea navă capturată ar putea fi chiar una dintre cele păzite de distrugător.
Exil cu plată în avans: Cum profită Rusia de colapsul regimului de la Teheran pentru a-și umple seifurile cu aur iranian
