Decizia lor nu este una ideologică, ci una pur pragmatică, născută din lecțiile dure ale conflictului ruso-ucrainean. Aceste națiuni intenționează să creeze o centură defensivă de 3.000 de kilometri de zone minate la granița lor cu Rusia și aliatul său, Belarus.
Arma simplă care poate stabili soarta unui război
Războiul din Ucraina a demonstrat clar că minele, atât cele antitanc (permise de tratat), cât și cele antipersonal (interzise de Ottawa), sunt un instrument defensiv esențial capabil să dicteze rezultate strategice.
În primele zile ale invaziei din februarie 2022, forțele ucrainene au folosit eficient stocurile de mine antitanc din epoca sovietică. Aceste mine au restricționat avansul coloanelor de blindate rusești spre Kiev, creând întârzieri vitale. Aceste întârzieri au permis ucrainenilor să își consolideze poziții defensive care au oprit, în cele din urmă, ofensiva rusă.
Ulterior, când forțele ucrainene au lansat propria ofensivă în vara anului 2023, folosind tactici NATO de război de manevră (bazat pe mișcare, inițiativă și surpriză), ele s-au lovit de câmpurile dense de mine rusești.
Avansul s-a oprit. Minele au făcut ca principiul de bază al manevrei să devină imposibil de aplicat, forțând ambele părți să adopte o abordare mult mai statică și de de uzură, unde rezultatele sunt dictate de artilerie, nu de tancuri. Rușii și-au denumit pe bună dreptate câmpurile defensive drept „de netrecut”.
Așadar, deși minele sunt o tehnologie veche și ieftină, ele pot fi desfășurate în milioane de exemplare, având capacitatea de a perturba și de a bloca asalturi complexe, impunând un front static, dominat de apărare.
Controverse și conștientizarea etică
Decizia celor cinci state a atras imediat critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului. Minele antipersonal sunt considerate arme nediscriminatorii, deoarece pot fi declanșate de civili mult timp după încheierea conflictului (fenomen numit „persistență”), transformându-le într-un pericol pe termen lung.
Cu toate acestea, țările din flancul estic au ajuns la o concluzie simplă: securitatea națională primează în fața unei obligații umanitare pe care oricum nu o respectă toți actorii majori. De notat este că Statele Unite, Rusia și China nu au semnat niciodată Tratatul de la Ottawa.
Chiar și Ucraina, deși inițial semnatară, a fost nevoită să se retragă oficial din tratat în iunie pentru că, așa cum a justificat președintele Volodimir Zelenski, minele antipersonal „nu au foarte des o alternativă ca instrument de apărare”.
Necesitatea minelor antipersonal este acum văzută ca o completare esențială la minele antitanc, fiecare tip având un rol defensiv crucial.
Ce Implicații are decizia acestor state pentru România?
Retragerea celor cinci aliați din nordul și centrul flancului NATO din Tratatul de la Ottawa trimite un semnal strategic de care România, ca stat de graniță al NATO la Marea Neagră, nu poate să nu țină cont.
Deși România nu se învecinează direct cu Rusia sau Belarus, ea împarte un fluviu și o zonă maritimă strategică cu Ucraina și este expusă agresiunii rusești în Marea Neagră. Măsura luată de Polonia, Finlanda, Lituania, Estonia și Letonia sugerează că descurajarea credibilă trebuie să includă și soluții de apărare de ”low-tech”, ieftine și eficiente, care, la nevoie, pot fi desfășurate rapid pe scară largă.
Pentru România, o retragere completă din Tratatul de la Ottawa (pe care l-a semnat) ar fi o decizie politică și diplomatică majoră. Cu siguranță aceasta ar genera controverse interne, dacă avem în vedere doar opoziția unor formațiuni politice față de doborârea legitimă a dronelor care încalcă spațiul național, însă sunt câteva aspecte de care e bine să ținem cont.
România ar trebui să investească în capacitatea de producție a minelor antitanc. Acestea sunt perfect legale și au demonstrat o capacitate excelentă de a încetini și a opri coloanele de blindate, protejând căile de acces esențiale către infrastructura critică (poduri, aeroporturi) și zonele cheie din Dobrogea sau Moldova.
De asemenea, ar fi de dorit ca țara noastră să adopte tendința modernă de a combina tehnologia veche (minele) cu cea nouă (dronele). Utilizarea dronelor pentru plasarea rapidă și eficientă a câmpurilor de mine antitanc ar reduce riscul pentru geniști și ar asigura o desfășurare rapidă în cazul unei amenințări.
Trebuie spus că doar deținerea unei capacități semnificative de minare reprezintă o descurajare strategică. Altfel spus, minele oferă o soluție de descurajare asimetrică, ideală pentru o țară cu o putere economică limitată, ca a noastră.
Ele sunt ieftine pentru apărător, dar extrem de costisitoare și consumatoare de timp pentru atacator. Adoptarea unei strategii care să includă o "centură de foc" bazată pe mine antitanc, așa cum au făcut ucrainenii în Donbas, ar consolida flancul estic și ar trimite un mesaj clar Rusiei: orice agresiune terestră va fi lentă, costisitoare și sângeroasă.
În cele din urmă, deși etica privind minele antipersonal rămâne o dezbatere deschisă în NATO, necesitatea unor mijloace de apărare care să facă imposibil războiul de manevră pentru inamic este o realitate incontestabilă. România e nevoită să integreze această lecție în planurile sale de apărare, concentrându-se în primul rând pe consolidarea barajelor de mine antitanc.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
