Noile lansatoare de rachete termobarice rusești TOS-2 vor fi dislocate pentru prima dată în Regiunea Militară Sud

Ionel Copcea / 18 noi 2020 / 14:14

Sudul Federației Ruse va fi apărat de lansatoare de rachete termobarice pe roți. După cum a informat cotidianul Izvestia, pe 18.11.2020, citând surse din cadrul Ministerului rus al Apărării, Regiunea Militară Sud va fi prima care va fi dotată cu noile lansatoare grele de rachete termobarice TOS-2 sau Tosochka.

Instalațiile mai mobile și mai precise de pe camioane blindate vor înlocui la trupe modelele din generația anterioară, proiectate pe baza tancurilor. TOS-2 se bazează pe camionul blindat Tornado-U. Prin urmare, noile lansatoare sunt capabile să facă marșuri de mare viteză pe sute și chiar mii de kilometri. De asemenea, pot fi aeropurtate cu ușurință. Potrivit experților militari, trimiterea unor cantități mari din cele mai noi echipamente militare către sud va crea o rezervă rapidă și agilă în regiune.

 

Modernizarea dotării trupelor pe direcția sud

 

Surse din cadrul Ministerului rus al Apărării au declarat pentru Izvestia că toate lansatoarele de rachete termobarice TOS-2 din producția nouă vor merge în sudul Rusiei, unde, în trei sau patru ani, vor înlocui complet sistemele TOS-1 Buratino și TOS-1A Solntsepek. În prezent, un batalion dotat cu astfel de vehicule de luptă, face parte din brigada de protecție chimică, biologică și de radiații a Regiunii Militare Sud. De asemenea, în fiecare regiment de protecție chimică, biologică și de radiații din cele trei armate de arme întrunite ale regiunii există câte o companie TOS.

În luna august a acestui an, ministrul rus al apărării, Serghei Shoigu, a promis că livrarea noilor aruncătoare de flăcări la trupe va începe până la sfârșitul anului 2020. Potrivit acestuia, Tosochka va crește semnificativ capacitățile de luptă ale grupărilor de forțe pe direcțiile strategice. Conform planurilor armatei, până în anul 2025, echipamentele Trupelor de protecție chimică, biologică și de radiații va fi actualizat în proporție de 85%.

Începutul testelor militare ale TOS-2 a fost anunțat după prima lor demonstrație publică din acest an, la Parada Victoriei de la Moscova, pe 24 iunie. Potrivit Ministerului Apărării, acestea au fost testate pentru prima dată la trupe în cadrul exercițiului strategic Caucaz-2020, desfășurat în luna septembrie.

Muniția cu explozie volumetrică sau termobarică, utilizată de sisteme, creează în timpul exploziei o undă de șoc puternică și o zonă de temperatură foarte ridicată. Împotriva fortificațiilor și structurilor infanteriei adăpostite, acestea sunt mai eficiente decât obuzele și rachetele convenționale explozive cu fragmentație.

„Zona de responsabilitate a Regiunii Militare Sud include Marea Neagră, Crimeea, Caucazul și alte teritorii sudice importante. Faptul că Rusia furnizează cele mai noi tipuri de arme către această regiune reprezintă un semnal, inclusiv unul de natură politică, pentru toți cei care încearcă să creeze probleme în această zonă”, a remarcat fostul secretar general adjunct al ONU, Serghei Ordzhonikidze.

„Sudul țării este acum într-o stare de tensiune strategică. În România, americanii construiesc un sistem de apărare antirachetă. Nave de război cu rachete de croazieră la bord intră în Marea Neagră. Există o situație dificilă la granița cu Ucraina, probleme în Caucaz. Nu aș fi surprins dacă în viitor ar apărea amenințări și din partea afgană”, a declarat diplomatul pentru Izvestia.

 

TOS în prima linie

 

Succesorul pe roți al deja cunoscutelor Buratino și Solntsepek a fost produs de societatea NPO Splav, la comanda Ministerului Apărării. Proiectantul acestuia este Biroul Special de Construcții, care face parte din grupul de companii Motovilikhinskiye Zavody. De asemenea, societatea produce și alte lansatoare moderne de tip Smerch, Tornado-G și Tornado-S.

„TOS este un sistem de vârf. Acesta însă trebuie să facă parte din formațiuni de luptă, deoarece raza sa de acțiune este mică. Din această cauză apare și problema protecției. În același timp tancurile au o resursă limitată: motorul are doar 300 de ore. Costul unei baze șenilate este mult mai mare decât cel al unei baze pe roți. Viteza sa maximă este de doar 60 de kilometri pe oră și există restricții privind circulația pe drumurile publice. În secolul trecut, tancurile și echipamentele bazate pe acestea erau o prioritate, deoarece atunci nu exista o rețea rutieră dezvoltată. În urma ploilor, drumurile erau transformate în noroi și, cu excepția vehiculelor cu șenile, nimeni nu putea circula pe ele. Astăzi însă, avem foarte puține drumuri pe care să nu poată circula camioanele Ural. Prin urmare, pentru a reduce costurile și a crește mobilitatea operațională și tactică a echipamentelor noi, a fost ales un șasiu cu roți. Dar, deoarece acest vehicul nu poate fi protejat la fel de fiabil ca în cazul șasiului șenilat, s-a decis creșterea distanței de tragere. Tosochka, în comparație cu sistemele anterioare, are mai puțină putere, dar o bătaie mai mare și o zonă extinsă de distrugere”, a declarat expertul militar Aleksey Khlopotov pentru Izvestia.

Alegerea pentru Tosochka a șasiului pe roți cu trei osii Ural-63706 Tornado-U a necesitat ușurarea mașinii. Astfel, numărul de ghidaje pentru rachete a fost redus de la 24 pentru TOS-1A la 18. Dar, TOS-2 este echipat cu o macara de manipulare, care ajută la reîncărcarea rapidă a proiectilelor, fără ajutorul unei mașini speciale de transport și încărcare.

Primele prototipuri ale sistemelor de lansare de rachete termobarice nu puteau trage decât la 3,5 kilometri, ceea ce le făcea vulnerabile la armele antitanc. Acum Tosochka poate trage la șase kilometri. Este planificat să se dezvolte pentru acesta și noi rachete cu corecție, care vor face instalația și mai precisă și mai mortală.

Tosochka are deja un calculator balistic îmbunătățit și integrat cu sistemele automatizate de conducere a focului artileriei. Acest lucru permite executarea tragerilor fără părăsirea cabinei autovehiculului. Calculele necesare pentru tragere sunt făcute de computer.

 

Valuri în munți

 

Primele sisteme de aruncătoare de flăcări grele pe șasiul tancurilor T-72 din fosta URSS au început să fie dezvoltate încă din anii '70. În următorul deceniu a fost creată muniția termobarică pentru ele, care a crescut radical puterea de foc a instalațiilor. Primele vehicule experimentale au fost întrebuințate în mod activ în războiul din Afganistan, până la retragerea trupelor sovietice de acolo. S-a remarcat faptul că, în munți, acestea s-au dovedit a fi chiar mai mortale decât pe câmpie, datorită multiplicării și a reflecției undelor de șoc ale exploziilor rachetelor.

În mod oficial, primul sistem greu de lansare de rachete termobarice a fost introdus în dotare abia în 1995. La începutul acestui secol, a fost dezvoltată noua sa modificare TOS-1A Solntsepek. A fost folosit tancul T-90 ca bază, iar noua versiune a rachetelor aproape și-a dublat bătaia, până la șase kilometri. Vehiculele modernizate au fost achiziționate de mai multe țări, inclusiv Azerbaidjanul, Kazahstanul și Arabia Saudită.

TOS au fost, de asemenea, utilizate în mod activ în Irak. Armata le-a folosit în timpul luptelor decisive cu gruparea Stat Islamic pentru orașul Mosul. Armata guvernului sirian a folosit instalațiile TOS în luptele pentru orașul Alep și în timpul asaltului asupra fortificațiilor militanților din regiunile muntoase din provincia Latakia.

Citește și: Lansatoarele de rachete termobarice TOS-2 sunt testate de trupele ruse

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2020 - Toate drepturile rezervate.
nxt.24
YesMy