Logistica de supraviețuire a NATO: România, alături de Polonia, pe lista statelor care ar trebui să fie conectate la un sistem de conducte militare

Fără o rețea de transport subterană rezistentă, forțele NATO depind de logistica de suprafață, care este ușor de identificat și de distrus de atacurile cu rachete ale inamicului. Actuala rețea de conducte a NATO se întinde pe 10.000 de kilometri, însă arhitectura sa actuală deservește în principal bazele aeriene din Europa Occidentală, precum Ramstein din Germania.

În contextul unui conflict modern, aviația militară consumă până la 85% din totalul necesarului de combustibil, iar transportul a sute de mii de metri cubi pe zi către noile linii de front din Polonia, Țările Baltice, Finlanda și România reprezintă o provocare logistică.

„Din punct de vedere operațional-militar, ar fi foarte logic să se extindă rețeaua de conducte mai spre est”, a declarat  generalul Kai Rohrschneider într-un interviu acordat agenției Reuters.

Extinderea sistemului de conducte militare către Polonia și România pentru a asigura aprovizionarea

Conductele îngropate la 80 de centimetri sub sol oferă o siguranță operațională superioară convoaielor de camioane sau trenurilor-cisternă, asigurând continuitatea alimentării atât pentru avioane, cât și pentru vehiculele blindate terestre.

Oficialul a subliniat că rețeaua ar trebui să ajungă în mod clar „până în Polonia” și că este necesară o soluție pentru statele baltice. În plus, extinderea ar trebui să vizeze Finlanda în nord și România în sud-est.

Costul estimat al acestui proiect de extindere se ridică la 21 de miliarde de euro, cu un orizont de implementare de cel puțin două decenii. Deși suma este considerabilă, ea trebuie evaluată în raport cu riscul de a pierde capacitatea de luptă în primele zile ale unui conflict din cauza epuizării rezervelor. Generalul Rohrschneider a subliniat că muniția și combustibilul sunt resursele critice care determină durata și succesul unei operațiuni militare.

În prezent, NATO analizează necesitatea creării unor depozite de combustibil mobile și reziliente pe întreg teritoriul aliat, transformând state precum Germania și Polonia în hub-uri logistice active, capabile să susțină deplasări masive de trupe către granița estică.

Decizia politică finală privind finanțarea și demararea lucrărilor este așteptată la summitul NATO de la Ankara din iulie 2026. Orice amânare a acestui proiect din motive bugetare reprezintă o acceptare tacită a unei slăbiciuni strategice pe care Rusia o monitorizează riguros.

Experiența recentă a Ucrainei, unde infrastructura energetică a fost ținta principală a bombardamentelor rusești, demonstrează că o armată care nu posedă linii de aprovizionare protejate este condamnată la imobilitate. Pentru România și ceilalți aliați de pe flancul estic, prelungirea conductelor NATO este singura metodă de a transforma garanțiile de securitate din simple promisiuni politice în capacități de apărare reale pe termen lung.