Summitul B9, văzut de la Chișinău. Neutralitatea nu înseamnă singurătate strategică

De la Chișinău, B9 se vede ca o platformă apropiată geografic, dar încă îndepărtată politic. Republica Moldova nu este membră NATO, nu face parte din flancul estic al Alianței și are neutralitatea înscrisă în Constituție. Articolul 11 spune clar că Republica Moldova își proclamă neutralitatea permanentă și nu admite staționarea trupelor străine pe teritoriul său. Desigur, acest statut este încălcat de Federația Rusă, care menține un regim de ocupație de peste trei decenii în estul statului.  

Dar această neutralitate nu înseamnă că R. Moldova trebuie să stea în afara conversației despre propria securitate. Mai ales când războiul Rusiei împotriva Ucrainei a mutat frontiera instabilității la câteva zeci de kilometri de Chișinău. Pentru R. Moldova, B9 nu ar trebui privit ca un club militar inaccesibil, ci ca o platformă regională de avertizare, coordonare și reziliență.

Problema este că, prea des, Republica Moldova apare în declarațiile regionale ca stat vulnerabil, dar nu și ca partener prezent la masa unde se construiesc soluțiile. Acest fapt trebuie schimbat.

Neutralitatea nu este demilitarizare

Cea mai mare confuzie din dezbaterea moldovenească este echivalarea neutralității cu pasivitatea. Un stat neutru nu este un stat care nu se apără. Nu este un stat care nu cumpără radare, nu își instruiește armata, nu își protejează infrastructura sau nu cooperează cu vecinii. Neutralitatea înseamnă neapartenență la o alianță militară și interdicția staționării trupelor străine, nu renunțarea la securitate.

NATO însuși afirmă că respectă neutralitatea constituțională a Republicii Moldova, în timp ce relația Chișinăului cu Alianța există încă din 1992. Iar Guvernul Republicii Moldova a aprobat, în 2025, un nou plan de colaborare cu NATO pentru perioada 2025-2028, prezentat explicit ca un instrument care ajută la consolidarea siguranței cetățenilor și la pregătirea țării pentru provocările moderne. 

Așadar, există deja o bază politică și juridică. Întrebarea nu este dacă R. Moldova poate coopera cu B9, ci cum poate coopera fără să transforme acest lucru într-o dispută toxică despre aderarea la NATO.

Ce poate face R. Moldova cu B9

Primul pas ar fi crearea unui format B9+Moldova, nu ca extindere a B9, ci ca mecanism de consultare. Chișinăul ar putea fi invitat periodic la reuniuni dedicate Mării Negre, Ucrainei, rezilienței civile, apărării antiaeriene pasive, securității energetice și combaterii amenințărilor hibride. Nu este nevoie de statut de membru. Este nevoie de prezență.

Al doilea pas ar fi cooperarea pe avertizare timpurie. Republica Moldova are nevoie de o imagine mai bună asupra propriului spațiu aerian, mai ales după episoadele repetate cu drone și fragmente de rachete în regiune. B9 ar putea susține, prin România și Polonia, un program de modernizare a supravegherii aeriene moldovenești, inclusiv cu radare, schimb de informații, proceduri de alertare civilă, protecția aeroporturilor și coordonare în caz de incident. Asta nu înseamnă trupe străine în Republica Moldova. Înseamnă capacitate defensivă.

Al treilea pas ar fi un pachet regional de combatere a războiului hibrid. R. Moldova este una dintre țintele preferate ale operațiunilor de influență rusești. Moscova folosește mecanisme diverse, precum finanțare politică netransparentă, propagandă, atacuri informaționale, presiune asupra minorităților, încercări de decredibilizare a parcursului european. B9 poate oferi expertiză baltică, poloneză și românească în comunicare strategică, securitate cibernetică și protecția proceselor electorale.

Al patrulea pas ar fi cooperarea în domeniul protecției civile. Aici neutralitatea nu poate fi invocată ca obstacol. Moldova poate participa la exerciții comune privind evacuarea populației, intervenția la dezastre, atacuri asupra infrastructurii energetice, incidente chimice, securitatea spitalelor, gestionarea refugiaților și protecția rețelelor de comunicații. Acestea sunt teme de securitate națională, dar nu sunt teme de aderare militară.

România ar trebui să fie puntea, nu doar vecinul

Pentru România, includerea Moldovei într-un dialog permanent cu B9 ar fi un test de leadership regional. Bucureștiul vorbește des despre importanța Republicii Moldova, dar o politică serioasă nu se măsoară în declarații de solidaritate, ci în formate instituționale.

România ar putea propune ca fiecare summit B9 să aibă o sesiune separată despre Republica Moldova și Ucraina. Ar putea crea, împreună cu Polonia și statele baltice, un grup de lucru pentru reziliența R. Moldova. Ar putea lega proiectele de infrastructură, energie și securitate de agenda B9, astfel încât R. Moldova să nu fie tratată ca anexă umanitară a războiului, ci ca parte a arhitecturii de securitate din estul Europei.

Summitul B9 de la București din 2026 a inclus participarea statelor nordice, a SUA și a Ucrainei, ceea ce arată că formatul poate fi lărgit politic atunci când există voință. Dacă Ucraina poate fi invitată ca partener esențial pentru securitatea flancului estic, R. Moldova nu ar trebui să rămână doar subiect de paragraf în declarații finale.

Miza reală. R. Moldova la masă, nu pe masă

Pentru Chișinău, B9 poate fi un instrument de protecție politică. Nu îi oferă garanții de tip Articol 5, nu schimbă statutul constituțional și nu transformă R. Moldova în membru NATO. Dar poate reduce izolarea strategică a unui stat aflat între războiul din Ucraina, presiunea rusă și fragilitatea propriilor instituții.

Republica Moldova trebuie să iasă din logica defensivă a explicațiilor, precum nu vrem să provocăm, nu vrem să încălcăm neutralitatea, nu vrem să fim atrași în conflict. Tocmai pentru că R. Moldova este neutră, trebuie să fie mai bine pregătită, ar trebui să cooperăm mai inteligent cu vecinii NATO. Tot datorită faptului că suntem vulnerabili, R. Moldova nu își permitee să fie absentă.

B9 văzut de la Chișinău nu trebuie să fie imaginea unei alianțe la care Republica Moldova privește de pe margine. Trebuie să devină un cerc de securitate regională în care Republica Moldova are o voce, chiar fără statut de membru. Neutralitatea poate fi respectată. Dar neutralitatea fără reziliență este doar o formulă constituțională. Iar într-o regiune atinsă direct de război, formulele nu apără nici cerul, nici instituțiile, nici cetățenii.