Cu toate acestea, volumul copleșitor al dronelor lansate de la sol și proporția tot mai mare a variantelor de atac, cunoscute sub numele de Geran-3, Geran-4 și Geran-5, forțează Kievul să își revizuiască urgent arhitectura de protecție a spațiului aerian, menţionează publicaţia militară ucraineana Oboronka.
Se pune așadar problema viabilității oricărui sistem tradițional de apărare antiaeriană în fața unui atac prin saturație de o asemenea amploare.
Poate fi oprit un atac cu 1500 de drone?
![]()
Abordarea clasică, bazată pe lansatoare de rachete sol-aer precum sistemele Patriot, IRIS-T sau NASAMS, nu mai este de mult luată în calcul, deoarece sunt o povară din punct de vedere financiar și logistic.
Raportul cost-eficiență invalidează utilizarea rachetelor interceptoare care costă sute de mii sau milioane de dolari pentru a distruge un UAV estimat la doar 30.000 de dolari.
În plus, stocurile de rachete sunt finite și greu de reconstituit pe termen scurt. Moscova exploatează exact acest dezechilibru pentru a epuiza rezerva operațională a antiaerienei ucrainene, integrând printre vectorii de atac drone ieftine, utilizate strict ca ținte-momeală (tip Parodia).
Prin urmare, sistemele de apărare antiaeriană de mare și medie altitudine trebuie rezervate exclusiv pentru amenințările balistice, cum sunt rachetele Iskander-M/S-400 și Kh-47 Kinjal, care însoțesc valurile de drone lansate de Rusia.
,,În noaptea și dimineața zilei de 14 mai, armata rusă a atacat, de asemenea, Ucraina cu trei rachete balistice Kh-47 Kinzhal, 18 rachete balistice Iskander-M/S-400 și 35 de rachete de croazieră Kh-101. Apărarea aeriană a reușit să doboare 41 de rachete, menţionează publicaţia ucraineană Military.
Pentru a contracara atacul de saturație la altitudini joase, ucrainenii se orientează rapid către ceea ce comandamentele militare numesc „mica apărare antiaeriană”. Prima linie de răspuns este constituită de rețelele de război electronic (EW).
Rusia utilizează din ce în ce mai frecvent rețele de radiomodemuri de tip mesh și relee terestre dispuse de-a lungul graniței, permițând semnalului de control să penetreze până la 150 de kilometri în adâncimea teritoriului ucrainean.
Ucraina caută un ,,răspuns tehnologic după atacul masiv al Rusiei
![]()
Deși sistemele EW ucrainene contracarează în prezent un procent semnificativ din dronelor ghidate, rigoarea tehnică a vectorilor ruși impune un plan de rezervă. Aceste drone sunt echipate cu sisteme de navigație inerțială și ghidare optică ce preiau controlul zborului în cazul bruiajului.
A doua soluție, considerată în prezent cea mai eficientă pentru acest tip de război, o reprezintă interceptoarele cinetice purtate de drone FPV (First Person View) de mare viteză. Ucraina a creat deja un Comandament al sistemelor fără pilot destinate apărării antiaeriene, integrat în structura Forțelor Aeriene.
![]()
Problemă majoră o reprezintă apariția variantelor de atac Geran-3 și Geran-5, capabile să atingă viteze de până la 600 km/h. La aceste viteze, dronele interceptoare de tip quadcopter nu sunt destul de eficiente. Din acest motiv, industria ucraineană testează drone-interceptor care pot atinge o viteză de peste 700 km/h, proiectate să funcționeze că rachete antiaeriene de dimensiuni reduse, extrem de ieftine.
Totuși, o apărare pur reactivă este insuficientă. Răspunsul ucrainenilor la lansarea a 1500 de drone în decurs de 24 de ore implică extinderea liniei de apărare direct asupra punctelor de lansare și a capacităților de producție inamice.
În paralel, atacurile în adâncime executate cu rachete de croazieră și drone cu raza lungă de acţiune care vizează facilitățile industriale rusești - precum atacul asupra întreprinderii ruse VNIIR-Progress - demonstrează că singura soluție reală pentru stoparea atacurilor la o asemenea scară este distrugerea complexului militar-industrial rusesc și a nodurilor logistice aferente.