Declarațiile oficiale privind viitorul tancului european au intrat într-o contradicție flagrantă în mai puțin de douăzeci și patru de ore. Joi, presa de specialitate militară consemna închiderea oficială a programului Main Ground Combat System (MGCS), după aproape zece ani de negocieri, conferințe și declarații politice comune. Primul care a făcut acest anunț a fost șeful Statului Major al Apărării din Franța, generalul Fabien Mandon, care a confirmat în fața Adunării Naționale că Germania a decis să se retragă din proiect și că demersul comun a eșuat.
Vineri, la doar câteva ore distanță, miniștrii apărării din Franța și Germania au organizat o conferință comună lângă Bordeaux pentru a susține exact contrariul: proiectul nu a fost oprit, nu este mort și continuă fără probleme.
Du-te-vino la nivel înalt pe tema „tancului european” MGCS
Această succesiune de declarații arată cât de mare este decalajul dintre realitatea din fabricile de armament și comunicarea politică de la nivel guvernamental. Declarația inițială a generalului Mandon a deranjat Parisul și Berlinul deoarece a coincis exact cu vizita de stat a președintelui german Frank-Walter Steinmeier în Franța.
Citește și
Confruntat cu reacția cancelariei germane și a guvernului francez, generalul a revenit ulterior cu o rectificare scrisă în care nu mai folosea termenul de abandon, ci vorbea despre o amânare spre sfârșitul anilor 2040. A doua zi, ministra forțelor armate, Catherine Vautrin, și omologul său german, Boris Pistorius, au apărut la Le Haillan pentru a declara că MGCS rămâne un proiect principal al cooperării bilaterale.
Însă chiar în timpul acestui exercițiu de liniștire a opiniei publice, Pistorius a admis că efortul comun se va concentra în perioada următoare doar pe sisteme fără pilot și procesare automatizată a datelor, ocolind subiectul construirii efective a blindatului rezultat din programul MGCS.
„Proiectul continuă”, dar armatele merg pe drumuri separate
Dincolo de declarațiile diplomatice, programul MGCS nu mai are un viitor în forma în care a fost asumat în 2017. Cele două armate, cea franceză și cea germană, au doctrine militare și calendare de înzestrare complet diferite. Armata franceză are nevoie urgentă de un blindat mediu, mai ușor și ușor de transportat pe distanțe lungi pentru misiuni desfășurate în teatre de operații de pe alte continente, capabil să înlocuiască tancurile Leclerc până în anul 2038.
În schimb, armata germană solicită un vehicul greu, cu blindaj masiv, proiectat exclusiv pentru un conflict convențional terestru pe flancul estic împotriva Rusiei. În plus, Berlinul a semnat deja contracte importante pentru modelul Leopard 2A8 și lucrează intens la dezvoltarea versiunilor Leopard 3 și Leopard 2AX. Germania nu are nicio presiune să livreze un tanc complet nou înainte de 2045 sau chiar 2050.
Dacă Franța ar accepta acest calendar german, forțele sale terestre ar rămâne fără capacitate operațională de blindate grele timp de aproape un deceniu după retragerea flotei Leclerc.
Blocajul a fost definitivat de conflictele economice dintre producătorii de armament. Parteneriatul inițial s-a bazat pe consorțiul paritar KNDS, format din compania franceză Nexter și cea germană Krauss-Maffei Wegmann. Echilibrul a fost anulat în momentul în care Berlinul a impus politic introducerea gigantului german Rheinmetall în proiect. Această decizie a declanșat dispute continue pentru împărțirea contractelor și a drepturilor de proprietate intelectuală. Franța a insistat pentru echiparea tancului cu tunul său de 140 mm ASCALON, în timp ce Germania a cerut tunul de 130 mm dezvoltat de Rheinmetall.
La aceste dispute s-a adăugat o subfinanțare cronică a proiectului. Directorul executiv al Rheinmetall, Armin Papperger, a precizat recent că toate companiile implicate au primit, din 2017 până în prezent, un buget total combinat de numai 25 de milioane de euro pentru cercetare, o sumă simbolică pentru dezvoltarea unui sistem complex de luptă.
Evoluția programului MGCS copiază traseul proiectului avionului de luptă FCAS, un alt parteneriat strategic franco-german abandonat după ce companiile Dassault Aviation și Airbus nu au putut ajunge la un acord privind cotele industriale și responsabilitatea tehnică. În fața acestor realități, salvarea de fațadă anunțată de Catherine Vautrin și Boris Pistorius ascunde doar o separare tehnică.
Proiectul unui tanc european unic a fost abandonat. Fiecare stat își va dezvolta platforma principală pe baze industriale naționale, iar cooperarea bilaterală va fi redusă la componente secundare de soft și senzori, demonstrând că marile achiziții militare europene rămân ghidate strict de interesele economice și calendarele de apărare proprii fiecărui stat.
